Poezie

Nu meriti!...

1 min lectură·15 februarie 2010

Mediu

Nu meriți!...

Nu meriți gândurile mele,

N-ai meritat de când te știu...

Eu nu mă pot lipsi de ele

Și fără ca să vreau îți scriu!...

Încerc să uit, nu se mai poate,

Nu sunt un mecanism, sunt om,

Nu pot să șterg o amintire

Doar apăsând pe un buton!

Nici tu nu uiț că ești femeie

Când luna te scălda-n feerie,

Când ochii tăi erau scânteie

Și dulci comori de poezie.

Cum ai putea să arunci uitării

Atâta timp de frumuseți,

Când sufletu-ți era un soare

În zorii atâtor dimineți?

Dar de-atunci sau tot dus anii

S-a scurs prin noi, atâta viață

Și ne-au lăsat în loc tiranii

În suflet stropi mărunți de ghiață

Dezamăgit, încerc să uit,

Dar cum îți spun, uite, nu pot...

Și, port povara neuitării,

Cu amintirile-ți cu tot!...

022.573

Despre aceasta lucrare

Autor: Ioan Ghip
Tip: Poezie
Cuvinte: 134
Citire: 1 min
Versuri: 25
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Ioan Ghip. “Nu meriti!....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-ghip/poezie/13928787/nu-meriti

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

VG viorel gongu✓1 mar. 2010

Sensibilitatea este aerul dominant, eterna iubire , eternele despartiri si asteptari vor fi transcrise din sufletelor ce vibreaza, in toate vremurile.
Poezia cu rima nu va muri pentru ca \"nu e om sa nu fi scris vreo poezie, macar odata ,doar odata-n viata lui\"
Cu drg, viorel

IG Ioan Ghip✓18 mar. 2010

Ma bucur de-ntalnire si de apreciere...fac si eu ce pot asa ca un om simplu ce sunt. Daca poezia cu rima ar muri, atunci cu greu s-ar mai naste o lacrima tarzie-n suflet iar lacrima din ochii nu ar mai umezi fila amintirilor.