Poezie
T
1 min lectură·
Mediu
Târziu de seară
Peste dealuri cu păduri
Iese luna plină,
Huhurezul huhuie
Sub bolta senină
În bobițele de rouă
Se-oglindește luna,
Din păduri de farmec pline
Mă întorc acuma.
Aș mai sta în vraja asta
Din întreaga fire
Dar se face prea târziu
Și mă-ntorc, iubire.
Sus pe bolta cerului
A căzut o stea
Venită din depărtări
A murit și ea.
Vieții ei spre infinit
I s-a-nchis o ușă
Și din infinit venită
S-a făcut cenușă.
Tot așa, si noi acuma,
Ne ținem de mână...
Dar sub tăvălug de timp,
Ajungem țărână.
001262
0