Poezie

T

1 min lectură·5 februarie 2010

Mediu

Târziu de seară

Peste dealuri cu păduri

Iese luna plină,

Huhurezul huhuie

Sub bolta senină

În bobițele de rouă

Se-oglindește luna,

Din păduri de farmec pline

Mă întorc acuma.

Aș mai sta în vraja asta

Din întreaga fire

Dar se face prea târziu

Și mă-ntorc, iubire.

Sus pe bolta cerului

A căzut o stea

Venită din depărtări

A murit și ea.

Vieții ei spre infinit

I s-a-nchis o ușă

Și din infinit venită

S-a făcut cenușă.

Tot așa, si noi acuma,

Ne ținem de mână...

Dar sub tăvălug de timp,

Ajungem țărână.

001.274

Ioan Ghip. “T.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-ghip/poezie/13927275/t

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.