Ioan Ghip

Cântau privighetorile... Cernea pe noi și văi, cu pulbere de lună Și stelele clipeau ca ochii tăi, Departe se-nălța un nor de spumă, Cântau privighetorile în văi. Tu brațe întindeai cu

Frumoase minuni De ziua lor. Femei, frumoase minuni, Pe frunte vă punem cununi De stele-npletite cu pulberi de lună Când noaptea se lasă și liniști se-adună, Să picure-n

Puiul de \"drac\" Primăvară, soare, cald păsări ce hărnicesc zburând ici-colo, căutând hrană pentru flămânzii cu gurile mereu căscate din cuiburi.Prin sat, familii de gâște cu

O amintire Se juca vântu-n părul tău Și ne ningea petale de cireș, Pădurea ne primea în paradis Și fiecare pas era un vers. Lumini și umbre ne jucau pe creștet Când frunzele se legănau

Spectacol Se trezește, sus pe deal, Din păduri, o lună caldă Și grăbită se ridică Curioasă ca să vadă, Ce se-ntâmplă jos în vale Unde susură izvorul, Când o ciută-și duce

Oglindiri Nu chipurile noastre Se văd într-o oglinda, Ci visele tăcute În jurul ei colindă... Se văd ne împlinite În zâmbetul amar Cohorte-ncătușate Oglinzii date-n

Prin ger Pădurea doarme-n gerul iernii Departe, se aude-un clopot E seară și-i ceasul vecernii Și parcă se aude-un tropot... Pe drum se vede o căruță Cu căruțașul în cojoc Ce bun iar

Eminesccu Moto:Când moare un poet, moare o părticică din patrie. Þărână cu stele în suflet, Luceferi pe frunte, Un geniu mort

Mistretul din valea Viisorii Se-aud hauind gonasii-n huceag Si-ncepe sa latre si haita de caini Si inima-ncepe sa bata mai tare, Ortaci din standuri strang arma in maini. Si larma

Casuta Sta casuta in zapezi, Casuta lui Mos Culaie Mititica parca nu-i, Acoperita cu paie. Iar afara viscoleste, Fluierand pe langa usa Mosu sta-n genunchi si cata Doi carbuni de

Te caut Te caut ca pe-un fulg ce s-a topit. De ce te-ai aruncat in neantul crud? Te stiu, desi noi nu ne-am cunoscut. Ai fost, desi nici cand nu ai venit. Te caut ca pe-o floare

Plagiatorul Printre salcii trece lutria Valurind usor prin ape, Scufundandu-se-n mistere Ca de ochi straini sa scape. Pe sub salciile pletoaase Curge apa lin, tot lin, Numai umbrele ce

Blestem Trece timpul ca nebun, Duca-se-n pustii In zadar te nai astept... Cred ca nu mai vii... Alte drumuri ti-ai ales, Departe de mine Fie-ti drumul insorit! Zilele senine! Pe

Eu nu-ti pot da Eu nu-ti pot da, iubito, Nici stelele, nici marea Iti dau vraja padurii Si spre poieni cararea... Eu nu-ti pot da, nici luna, Nici stelele din rai, Dar vino in

Spun uni ca poetii, uneori, Mai umbla si hai-hui cu capu-n nori Visand la ce a fost si la prezent Dar si la viitor concomitent. De-aceea-i vezi pe uni dusi, asa, Cu

Spectacol Se trezeste sus pe deal Din paduri o luna calda Si grabita se ridica Curioasa ca sa vada, Ce se-ntmpla jos in vale Unde susura izvorul, Cand o ciuta-si duce

Doi luceferi Cad frunze in racoarea serii In paru-ti negru porti o floare Asa frumoasa esti, copilo, Si-atat de dulce aratare Ce-mi pare ca ai fi o zana Din alte lumi

A FOST ODATA... Doi tineri care au trait, Doi tineri care s-au iubit Ea ii spunea: esti \"Fat frumos\" Iar el,\"Ileana Cosanzeana\". Pe unde-or fi? Vor mai trai? Prin ce oras, prin care

DESPARTIRE Ne-am despartit in zori de primavara Cand viata renastea-n paduri de brazi Si cand boboci de flori te asteptau Sa-i mangai cu privirea Din ochii tai cei calzi. N-ai

PRIVESTE CUM NINGE Priveste, iubito, cum ninge Tacerile toate sunt albe, Pe frunze uscate si crengi Se prind a zapezilor salbe. Priveste cum ninge-n tacere Cu fulgi care cad peste

VINE IARNA Trece un stol de ciori pe sus Caraind ajale \"Vine iarna, mai copile Si-o sa ninga tare\" Un crampei din vorba tatii Dintr-o toamna sura Cand

FARAMA DE HUMA Am iesit la camp, pe dealuri, Prin paduri, tu, suflet, duma, Sa admir

DEMULT Un glas de fluier cand se-aude E o mangiere de zefir In suflet , inima-mi patrunde Si-mi pare ca sunt iar