Morgenstimmung
de Tudor Arghezi(2003)
1 min lectură
Mediu
Tu ți-ai strecurat cîntecul în mine
Într-o dup-amiază, cînd
Fereastra sufletului zăvorîtă bine
Se deschisese-n vînt,
Fără să știu că te aud cîntînd.
Cîntecul tău a umplut clădirea toată,
Sertarele, cutiile, covoarele,
Ca o lavandă sonoră. Iată,
Au sărit zăvoarele,
Și mînăstirea mi-a rămas descuiată.
Și poate că nu ar fi fost nimic
Dacă nu intra să sape,
Cu cîntecul, și degetul tău cel mic,
Care pipăia mierlele pe clape –
Și-întraga ta făptură, aproape.
Cu tunetul se prabișiră și norii
În încăperea universului închis.
Vijelia aduse cocorii,
Albinele, frunzele...Mi-s
Șubrede bîrnele, ca foile florii.
De ce-ai cîntat? De ce te-am auzit?
Tu te-ai dumicat cu mine vaporos –
Nedespărțiți – în bolți.
Eu veneam de sus, tu veneai de jos.
Tu soseai din vieți, eu veneam din morți.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Tudor Arghezi
- Tip
- Poezie
- An
- 2003
- Curent
- Modernism
- Cuvinte
- 129
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Tudor Arghezi. “Morgenstimmung.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/tudor-arghezi/poezie/morgenstimmungIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.