L-ati văzut cumva pe Zdreanta, Cel cu ochii de faianta? E un câine zdrenturos De flocos, dar e frumos. Parca-i strans din petice, Ca să-l tot

Te drămuiesc în zgomot și-n tăcere Și te pîndesc în timp, ca pe vînat, Să văd: ești șoimul meu cel căutat? Să te ucid? Sau să-ngenunchi a

Le-am scris cu unghia pe tencuialä Pe un pärete de firidä goalä, Pe întuneric, în singurätate, Cu puterile neajutate Nici de taurul, nici de

Tu ți-ai strecurat cîntecul în mine Într-o dup-amiază, cînd Fereastra sufletului zăvorîtă bine Se deschisese-n vînt, Fără să știu că te aud

Duhovnicească de Tudor Arghezi Ce noapte groasă, ce noapte grea! A bătut în fundul lumii cineva. E cineva sau, poate, mi se pare.

Cand pleci, sa te-nsoteasca piaza buna, Ca un inel sticlind in dreapta ta, Nu sovai, nu te-ndoi, nu te-ntrista. Purcede drept si biruie-n

In beciul cu mortii, Ion e frumos. Intinsa gol pe piatra, c-un fraged suris. trei nopti sobolanii l-au ros Si gura-i baloasa ca de sacis.

Prin undele holdei si câmpi de cucuta , Fugarii-au ajuns in pustie La ceasul când luna-n zabranice,muta, Intra ca un taur cu cornu-n stihie, Si

Intr-o zi, prin asfintit, Soaricele a-ndraznit Să se creada în putere A prada stupul de miere. El intrase pe furis, Strecurat pe urdinis,

Mi-am împlîntat lopata tăioasă în odaie. Afară bătea vîntul. Afară era ploaie. Și mi-am săpat odaia departe subt pămînt. Afară bătea ploaia.

Niciodată toamna nu fu mai frumoasă Sufletului nostru bucuros de moarte. Palid așternut e șesul cu mătasă. Norilor copacii le urzesc

Zgomotul de lanțuri multe A trecut prin curte, A ieșit lung pe porți Printre vii și printre morți, Târâș, grăpiș, Prin păinjeniș,

Decum s-a ivit lumina. A iesit din stup albina, Să mai vada, izma--creata A-nflorit de dimineata? Se-ngrijeste. gospodina De-nfloreste si

Fa-ti datoria pana-n capat, bine. Sunt datorii si telul si povara, Fie ca mangai omul, fie ca-i aperi tara Si-asteapta ceasul tau. Ca vine !

In frig si noroi Trec hotii-n convoi, câte doi, Cu lanturi târâs de picioare, Muncindu-se parcă-n mocirli de sudoare. Fiertura e gata. E

N-au mai rămas prea multe de-nvins și de știut. Șoseaua se strâmtează, cărările se-mbină. Le simți apropiate din ce în ce mai mult, Ca spițele din

De cînd mă știi, am luat asupra mea Povara-ntodeauna, Doamne, cea mai grea. Și tot urcînd în coastă, vream s-arăt Că nu mă dau

Prin undele holdei si câmpi de cucuta , Fugarii-au ajuns in pustie La ceasul când luna-n zabranice,muta, Intra ca un taur cu cornu-n stihie, Si

Baga de seama, omule de carne, Ca umbla orice zi sa te rastoarne, Ca orice ora umbla sa te franga. Dar lacrima duruta nu ti-o lasa sa planga.

Iubirea noastra a murit aici. Tu frunza cazi, tu creanga te ridici. Atat amar de ani e de atunci! Glicina tu, tu florile-ti arunci. A mai

Nu spune nimaruia ce stii si ce-ai vazut : E-o cale de-a-ntelege mai trista, dar curata. De cate ori si zborul nadejdii ti-a cazut, Sa n-afle

Fetele, albinele Au furat sulfinele Þărâna de soare De pe flori ușoare, Pulberea de lună, De pe mătrăgună.

Începe, Doamne, iar să-ți pară rău Că m-ai ales un timp să-ți fiu al tău? Îmi dăruiseși un crîmpei de har Și-mi dovedeai că harul fusese în

L-ati văzut cumva pe Zdreanta, Cel cu ochii de faianta? E un câine zdrenturos De flocos, dar e frumos. Parca-i strans din petice, Ca să-l tot