Anotimpuri 2
2 în imensul dintre buze se deșiră curcubeul din baba oarba de-a tine cu mine se arcuiește fericirea-noi oh… lucruri simple – o joacă de-a râsul cu ochii și ne tragem sufletul în liniștea
A capella
2 minute nufăr ochiul proaspăt gheață moarte nu încerca orizontul cu bastonul. măsuța la botul calului plonjonul în berea excitată altă gură neterminatul și strângerea de piele ca o
dimineața 11250
Chiar dacă Am somnul creț fumez prea mult și plimb șoarecele cu pisica într-o singură lesă nu văd de ce m-aș termina brusc în dezvârtitul buricului la capăt de stradă, capăt de lume sau
Finally,
dragule cei 2 cm ne despart . ești penibil așa desculț la ușă cu nădragii suflecați nu plânge tavanul și te rog mută pulsul de pe sonerie, încăpățânatule! dumnezeu are și el dreptul la
zarvă prin buzunarele nopții
moartea e doar un hoț ce freacă noaptea de garduri agitând câinii din cartier se oprește-un moment într-un capăt de stradă mai trage o dușcă din sticla legată de brâu adună pe haină ce-i cade
pretutindeni
oamenii sunt asemeni ciorapilor de lână pe care-i port la 24 de grade cu o rochie roșie de in fără mâneci da, oamenii sunt așa galbeni cu petice de albastru inchis pe vârf, călcâi și locul
norii în jocul de-a palmele
între cearșaf și cerul tău margine a părului cu iz de cireș Și migdală se adună norii în jocul de-a palmele dansând portocaliu printre degete spre locul nostru obișnuit ne fuge pământul de
Firefly
cuvintele cad pe orbită pe unde eu și pe neunde tu încercăm nopțile cu morse de lumină. și plouă și plouă ca somnul în aripi pe felinare . îmi e atât de teamă de contratimp, de galben
atunci ne-a pus punct. mie și dragostei
pulsează prin pupila nimeni acul dincolo de nervul optic se înfige în creier. tu, seringă, chintesență a urii marea mea dragoste Dumnezeu întoarce spatele cu ceru-n urechi. nu te teme, Doamne,
Poem interzis bărbaților cu ochi verzi!
în rai n-am cum să ajung, de iad o teamă cumplită spre mine nu mai am ce căuta. orașul lumea tu cătușa mâinii stângi o baie fierbinte în primii ochi verzi cu pas apăsat de bărbat ce vor trece
Anotimpuri
2 în imensul dintre buze se deșiră curcubeul din baba oarba de-a tine cu mine se arcuiește fericirea noi atât de simplu o joacă de-a râsul cu ochii ne tragem sufletul în liniștea ca o
din infern
m-am plâns în nouă râuri, ultimul de ură. s-au lipit de carnea vie pe dinăuntru? Sau nu? ca 9 scoarțe la intervale de timp îmi rămân mici și-ncep să strângă, pe rând, de tot sângele port
fără bagaje
hai! întinde-te la pagina 7 nu am prea mult timp... stai liniștit altfel n-o să nimeresc ochii cu acul și riști să ne revedem. am pus mâna pe portocaliu. ucid lumina fără
Let go!
azi o așteaptă pe pe mâine în mesaj îi specificase clar “Ne vedem la 5 te vreau” mâine vizibil deranjată de sub duș îi trase câteva înjurături printre dinți new message: vreau să te am ca
temporary out of order
Van mi-a injectat viața-n vene ochiul lui se zbătea indecis Între călcâi și coșul de gunoi. ... mi-am pus semn unde începe dragostea tot uit mă droghez până la sâmburi și n-am ce mai
Tratament pentru gripă
tortură lentă îl simt pe scoarță, în sevă, pe umărul drept e darnic Timpul cu tusea pe frunze în febra anilor transpir mă doare ultima creangă mai aproape de Dumnezeu cambrată
Pasiune
sunt albă și-am capul albastru deseori mă bronzez cu capacu’ ntr-o parte sunt albă pe glezne, pe noapte cu mâinile lapte pășesc peste voi magnet de cuvinte pe șira spinării mă trec ochi
Crime... criminali
la un an după ce-am ucis curcubeul, câteva luni după dispariția elefanților, puține săptămâni după sfărâmarea viorilor, în urmă c-un ceas cineva a mutilat pianistul. un mim îmi răcnește cu
Don\'t talk to strangers!!!
Venise din alt oraș A deschis din intâmplare ușa Căutând probabil o cameră În care să-și odihnească gândurile noaptea Departe de Sala de operații Doctorul cel nou Stătea langa patul
Obsesie
fluturii mei gonaci dezbracă pământul de amintiri cu tine n-ai unde să te ascunzi după soare. fierbe sângele trădător și dumnezeu aruncă cu pietre te-ajunge trecutul în
Echilibru pe linia vieții
hidrargir năsădit încep portativul în șoaptă trec de dragoste urlet unde mă sunt? cioburi de ochi verzi tolba poștașilor șuieratul trenurilor telefonul căsuța de e-mail sau fereastra de
asfixie
seara, vagabonzii mi se prind de pleoape și-mi umplu retina cu înjurături undeva pe birou o pagină goală clătesc ochii în ea mă întorc mă lepăd de mine ies prin palme, prin coaste, prin
satul
rămânem cu toții în expectativă privind, cu somnul atârnat de colțul gurii cum satul începe Să se miște între buzele profesorului, iar dinții îi bat coasa la jumătatea lecturii.
COAFOR
printre noroaie, pietre și frunze moarte, oglinzi de apă tund cerul. se uită azur în mine mulțumit ca nu-i mai intră în ochi norii.
