Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@dana-marinescuDM
Dana Marinescu
@dana-marinescu
Poezie

atunci ne-a pus punct. mie și dragostei

2 min lectură·
Mediu
pulsează prin pupila nimeni
acul dincolo de nervul optic se înfige în creier.
tu, seringă, chintesență a urii marea mea dragoste
Dumnezeu întoarce spatele cu ceru-n urechi.
nu te teme, Doamne, e pentru mine
trage-ți toți norii în cap și nu te teme
îți sunt printre coaste.
“Ești nimeni!”
și toate clopotele speriate cu cel de la poarta raiului cu tot
repetau după tine: nimeni, nimeni...
păsările mi se zvărleau în țipete din ochi.
coasa le frângea gâtlejul; o mișcare scurtă ca o interjecție
apoi ți le-nșira pe palmă la numărat.
“nimic să nu lipsească. știu exact cât am investit!”
mă pustiai călare pe moarte până ce venele scuipau praf.
în creieri jetul de ură
te-asiguram că durerea e vie, nici o intenție să amorțesc.
nu cât mă despărțeai de unghii în lustrul bocancului
adevăr. ce cârpă moale te iubesc
“mi-e sete! plângi!”
și m-am umplut de lacrimi
m-am început de la călcâie până la ploaia din păr
de-acolo n-aveam decât să mă beau eu.
rânjea în gura lui tot vântul când i-am așezat ochii în palmă.
atunci a luat-o la goană și moartea
și dracii s-au ghemuit lângă cățelul pământului
atunci ne-a pus punct. mie și dragostei marea mea moartă
sub pielea, pământ otrăvit, țărm unde se sfârșesc toate cele bune
atunci
023.504
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
213
Citire
2 min
Versuri
29
Actualizat

Cum sa citezi

Dana Marinescu. “atunci ne-a pus punct. mie și dragostei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dana-marinescu/poezie/1837453/atunci-ne-a-pus-punct-mie-si-dragostei

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@claudiu-tosaCTClaudiu Tosa✓
orice poem care debuteaza cu ideea ca dumnezeu a creat ceva pt mine are de pierdut. de 2000 de ani auzim placa asta ca el dios a facut si-a dres. am vrea si noi altceva. se poate?
:)
ai imagini frumoase ( inceputul de exemplu ) dar personifici si \"epopeizezi\" la greu. de descrieri asemenatoare cu proza nu mai vorbesc.
0
@dana-marinescuDMDana Marinescu✓
poemul nu debutează cu ideea ca Dumnezeu ar fi creat ceva. Intenția mea a fost de a sublinia ura. Poate nu a fost cea mai fericită alegere asta: \"Dumnezeu n-a creat nimic mai înfricoșător decât ura\". Aici ai dreptate. O voi rezolva.
Dumnezeu… e doar un personaj. Cât despre personificare, mie una nu imi displace deloc. Iar epopeea… probabil te așteptai la ceva mai scurt și condensat, deși nu mi se pare că m-aș fi întins în asemenea hal. Și nu vorbesc despre nimic istoric, legendar sau mai știu eu cum. Poate acțiunile sunt puțin ieșite din tipare… dar nu e nimic eroic în a ucide dragostea. Sau? Decorul nu e semnificativ. Cât despre personaje… ură, dragoste, Dumnezeu, dracii, moartea, tu, eu…. nu le-am creionat extraordinare și supraturale. Poate doar aici unde cineva poate sta cu “cu ceru-n urechi.” Și cu “toți norii în cap”. În rest… lașitatea le cam privează de importanță. Nu sunt nici legendare, nici “vedete internaționale”. Și obiectivitatea aici lipsește cu desăvârșire.
Ms. Pentru compliment. Da, imaginile…
Ah, dacă se poate câteva exemple de descrieri asemănătoare cu proza. .. n-aș vrea s-o iau pe urmele lui Balzac. O să recitesc și eu dar poate mă ajuți tu mai repede. Mulțumesc de ”popas”
0