Poezie
Anotimpuri
1 min lectură·
Mediu
2
în imensul dintre buze se deșiră curcubeul
din baba oarba de-a tine cu mine
se arcuiește fericirea noi
atât de simplu o joacă de-a râsul cu ochii
ne tragem sufletul în liniștea ca o duminică
Prin dicționare se zvonește inexistența
unei creații mai mărețe. dor ochii
fuziune unde în mod normal începe noaptea
dimineața se deschide-ntr-un scâncet
gângurit dulce te înalți în zi
între mama și tata
una ție, una mie
ne câștigăm și ne pierdem
o mână tu, o mână eu până se epuizează așii
apoi scrabble la nimereală interpretăm
ultimul cuvânt e lung ca o singurătate
litera ta, litera mea
mimă cu rândul
ninsoare de gesturi pe timp de noapte
ghicitul e imposibil se alunecă după prima suflare
spate în spate încălzește golul
preaplinul ne-atingerilor disimulează foamea
opus se fâlfâie spre țările calde
nu suntem phoenix mereu câte 4
ne împachetăm elegant cu altcineva
064371
0
un joc secund al alternarii visului. succes!
n.b. Atât de simplu. O joacă de-a râsul cu ochii.