Poezie
Pasiune
1 min lectură·
Mediu
sunt albă
și-am capul albastru
deseori mă bronzez cu capacu’ ntr-o parte
sunt albă pe glezne, pe noapte
cu mâinile lapte pășesc peste voi magnet de cuvinte
pe șira spinării mă trec ochi puhoi
îți abur prin vene alerg și te las
mă lepăd de alb
din tine cerșesc
dispar, m-arcuiesc
grăbit, înjurând dai buzna în lume
întorci oameni pe dos să îi scuturi de-un nume
dar mut e pământul…
târziu te întorci de la tavernă
ești sleit împlânți cornu-n pernă
pe firul somnului îmbătrânești
dai din picioare cazi din pat te trezești
ai nevoie cred de o țigară Afară
mereu ești urmărit de ghinion
tu poetul embrion
023796
0
un joc secund, construit bine, tempreramenal. succes!