Poezie
fără bagaje
1 min lectură·
Mediu
hai!
întinde-te la pagina 7
nu am prea mult timp...
stai liniștit
altfel
n-o să nimeresc ochii
cu acul
și riști să ne revedem.
am pus mâna pe portocaliu.
ucid lumina
fără regrete
fără bănuț.
mai așteaptă o tură.
aici am locuit eu!
trag oblonul poftim cheia.
să chemi pe cineva. curg pereții
Taxi!
033.588
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dana Marinescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 54
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Dana Marinescu. “fără bagaje.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dana-marinescu/poezie/1836302/fara-bagajeComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DMDacă te uiți cu atenție
Pe străzile
Pe unde ne respirăm. Poate vei zâmbi
Directorii de bancă se joacă în parc
Cu lopățica la groapa de timp,
Câinele citește presa pisicii
La o cafea înainte de curs,
Si vrăbiuța proaspăt căsătorită
întârzie la sală
Din cauza pozelor.
Portocaliu e decorul.
Câteodată dilește. Dar nu ucide
Doar se culege sau șterge … de prin locurile unde respiră cei care, neglijenți s-au atins cu sufletele de culoarea udă. Se intamplă să curgă pereții de alb. Nu?
un fragment...
Acum sufletul, cameră mai goală pare imensă. Și golul e imens. Dar și albul ăsta e enervant de alb... și lumina e imensă.... și dansul firelor de praf e imens de enervant. Am tresărit. Eh, albul ăsta miroase a toată boala din spitale. Privesc Moartea. Am zâmbit. “Da ce crezi tu? Aici nu-i morgă, e suflet. Ai greșit adresa fetițo! Hai, poate ți-o fi somn și eu te rețin. Uite soarele a răsărit, lumea se trezește, e Duminică, fiecare se bucură cum poate... și tu ai crezut cumva că ai ceva de lucru? Hai pașli... p-aci ți-e drumul! Ultimul ban l-am dat cariatului ăluia, pentru o plimbare cu gondola... la dracu. Din suflet ce vrei? E criză mamicuță... ultimul chiriaș a luat și el ce-a putut... și restul s-au dus cu mine la dracu, cu gondola. Nu mai am nimic, doar pe mine. Nu cred că ai tu nervi să te pricopsești cu mine... și n-am dezinfectat încă pe aici. Riști să te contaminezi de iubire și-ai să ajungi și tu la dracu. Hai cară-te\"
Nah....iarăși eu. Bine c-am scăpat de cârna asta măcar.
Mi-am ridicat părul sus, de pe față și am lăsat aerul să-mi respire ochii.
Am pus mâna pe portocaliu
Ucid albul fără regrete…
Pe străzile
Pe unde ne respirăm. Poate vei zâmbi
Directorii de bancă se joacă în parc
Cu lopățica la groapa de timp,
Câinele citește presa pisicii
La o cafea înainte de curs,
Si vrăbiuța proaspăt căsătorită
întârzie la sală
Din cauza pozelor.
Portocaliu e decorul.
Câteodată dilește. Dar nu ucide
Doar se culege sau șterge … de prin locurile unde respiră cei care, neglijenți s-au atins cu sufletele de culoarea udă. Se intamplă să curgă pereții de alb. Nu?
un fragment...
Acum sufletul, cameră mai goală pare imensă. Și golul e imens. Dar și albul ăsta e enervant de alb... și lumina e imensă.... și dansul firelor de praf e imens de enervant. Am tresărit. Eh, albul ăsta miroase a toată boala din spitale. Privesc Moartea. Am zâmbit. “Da ce crezi tu? Aici nu-i morgă, e suflet. Ai greșit adresa fetițo! Hai, poate ți-o fi somn și eu te rețin. Uite soarele a răsărit, lumea se trezește, e Duminică, fiecare se bucură cum poate... și tu ai crezut cumva că ai ceva de lucru? Hai pașli... p-aci ți-e drumul! Ultimul ban l-am dat cariatului ăluia, pentru o plimbare cu gondola... la dracu. Din suflet ce vrei? E criză mamicuță... ultimul chiriaș a luat și el ce-a putut... și restul s-au dus cu mine la dracu, cu gondola. Nu mai am nimic, doar pe mine. Nu cred că ai tu nervi să te pricopsești cu mine... și n-am dezinfectat încă pe aici. Riști să te contaminezi de iubire și-ai să ajungi și tu la dracu. Hai cară-te\"
Nah....iarăși eu. Bine c-am scăpat de cârna asta măcar.
Mi-am ridicat părul sus, de pe față și am lăsat aerul să-mi respire ochii.
Am pus mâna pe portocaliu
Ucid albul fără regrete…
0
PTsă fie portocaliu atunci;
dar nu lumina, ci albul;
albul acela din paginile ce nu ai apucat
când tragi oblonul se trag toate cerurile,
iar tu
vrei portocaliu,
nu?
cu zâmbet
și căldură cât încape în cuvintele mele putine,
pt.
(de moartea luminii vorbeam că nu)
dar nu lumina, ci albul;
albul acela din paginile ce nu ai apucat
când tragi oblonul se trag toate cerurile,
iar tu
vrei portocaliu,
nu?
cu zâmbet
și căldură cât încape în cuvintele mele putine,
pt.
(de moartea luminii vorbeam că nu)
0
atât de goală cochilia asta, încât nu cred c-ai vrea să murdărești pe altcineva, nu, cu... uciderea ta?
curg pereții. Lasă-i să curgă! te vor spăla.
cu respect,
pt.