Dana Marinescu

Conștient scriu acest ultim rând dovedit început fără voie în delirul bisturiului de fum ce taie în carnea pereților sângerând gri.

Ceasul îmi zvâcnește în tâmple cu sunet de zaruri șase-șase striga masa și gândurile făceau striptease

Nimeni nu știe că timpul se odihnește pe pervazul meu... dacă mi-aș dori nemurirea, l-aș ucide.

Încercam să fierb timpu-n ibric mereu dădea în foc și-am încercat să te inchid într-un vers uff...îți dădeau picioarele pe-afară

de ce stai așa, pe cerc cu palmele-n gânduri uite, uite cum iți sângerează tâmplele.

în ochi de ciută sentimentul se-nchide cu gloanțe în lapte ceresc se-neacă și aștri iar eu mă-nvelesc într-o frunză

ochii tai plante carnivore devorau răsăritul ca pe-o muscă în iris. buzele tale mere rotunjeau primavara în cuvinte scuturate de flori degetele mele piepteni îți

aș fi urmat morții dar tot m-ai fi găsit cândva și am ales să iți pășesc pe umbre mizând pe discreția lor.

Ne cunoșteam din volumul II și urma să scriem volumul III împreună. În primul capitol s-a produs accidentul: tu-ai rămas fără cap, iar eu, fără mână.

ape inundau gresia era marea să fi fost oceanul sau poate tu ruginise pământul precum frunzele de tine Llebăda oarbă ținea între aripi răsăritul o înconjurau norii proiecția lui în palma

glezne de spumă leagă valuri depărtarea se masoară-n inele iar luna, poleind vina se rostogolește grabită spre undeva mireasmă sărată ochii mei ard o stea e purtată pe palme de

Inghesuiala e ceva obisnuit in Alaska. aurul nu sta la suprafata insa ei - un vanzator de piane si o dactilografa ce canta la banjo - aveau sa-l gaseasca dupa sase luni de interminabile

linia dintre mine si ceilalti oameni este extrem de subtire. in curand piesele de domino vor incepe sa cada destramand tesatura... vom actiona conform inertiei: noptile vor veni cu