materie neagră
i-am luat autograf lui Traian Băsescu fix înainte să mă ducă la spital în 2008 unde mi-au spus că nu i-am luat autograf lui Traian Băsescu și că o să rămân un pic la ei până voi fi și eu de acord cu
daemon ex machina
de fiecare dată când un stol de păsări trece totul se tulbură. iar uneori Dumnezeu prinde pasărea din mijloc o trage încordând o dată cu ea tot stolul și aruncă în noi cu câte
Manuscris incomplet de la Marea Nordului III
nucleară e trei și se apropie dimineața. sunt la jumătea sticlei de Kraken, mănânc alune în coajă, ascult muzică tare lovesc zgomotos cu degetele în masă și expir fumul gros de țigară direct
Irrlicht
nu cumva ești tu aia care acum 22 de ani umflată toată de plâns îmi deschideai ușa spunându-mi că trebuie să plec și să nu te mai caut niciodată? pentru tine dormisem o noapte pe una din
tăietură
plouă și cineva trage printr-un pai oamenii de pe străzi în case. mă gândesc la toate lucrurile pe care n-o să le termin niciodată. îmi privesc mâinile și nu le recunosc. par niște animale
Maximul Apogeu
Ținând în mână un plici pe a cărui suprafață zac, stâlcite, patru muște moarte, după ce i-a explicat până i s-a uscat gura nepotului de patru ani venit în vizită că muștele au viață, dar nu și
Manuscris incomplet de la Marea Nordului II
Portretul se așezase de câteva zile pe cugetul lui Ivan Ivanovici o pâclă apăsătoare care-l ținea pe loc din toate treburile gospodăriei. stătea cât era ziua de lungă în fotoliu holbându-se la
psi
bate-mi la ușă lasă-mi bilețele în cutia poștală bagă-te-n seamă cu piticul de la nr. 12 și întreabă-l de mine sună-mă arde-o pe unde știi că obișnuiesc să-mi fac cumpărăturile caută-mă în
orbital
să bem georgiana să bem străbătând bulevardele goale care seamănă cu niște croissante pe care cineva a uitat să le umple, în timp ce pescărușii se pregătesc să se înfigă în dimineață ca niște
Manuscris incomplet de la Marea Nordului I
Recul în capătul străzilor înfundate ale cartierului te-am căutat scuturând seara stelele ca pe cireși ridicând capacul fiecărei ghene cercetând atent cu lupa fiecare diedru de ceață și
Femeia Clepsidră
I ea mângâie din mers zidurile inegale de pe bulevard iar tăcerea ei devine o bulă de săpun în care orașul levitează pierzându-se în văzduh pe care eu dintr-un univers paralel încerc să-l
dragostea
în timp ce minunatele creaturi ale serii punctează cu pipeta stelele iar liniştea îşi developează nonsensul peste mansarde braţele mele cuprind fereastra. se desfac de-a lungul sticlei şi
ultimul mesaj al stelei canopus catre steaua absint & back
I ea s-a oprit din zborul său circular şi mi-a spus: am să forţez inima asta aşa cum forţezi o yală am s-o forţez şi-am să te uit ea a spus lucrurile astea, a rostit cuvinte mânjite de
sentiment
e un cuvânt care călătoreşte în aer, şi odată cu el un timp care se pierde. avem nevoie de linişte aşa cum câinii au nevoie de oase îţi spun. trebuie cumva să putem închide ochii, ca
nyana
& spun dragoste şi oglinda se abureşte la fel de uşor cum o femeie se umple de sânge când o pocnesc. spun dragoste când stau pe veceu şi trag apa, când citesc sau ies în oraş să mă plimb şi
dimineața
tu vii cu obrajii rosii, moi asemenea cornuleţelor cu marmeladă făcute de bunică-mea, cu fruntea tare, ridată, ruptă parcă de pe suprafaţa caietelor de dictando în fuste prelungi de
aglomerație
o să ţi se pară ciudat când îţi va crăpa pielea de frig şi creierul tău impermeabil, liţat ca o siguranţă, învelit în celofan o să reacţioneze la dimineţile din care nu întelegi nimic ca la
***
venise seara de la muncă a intrat direct în baie şi-a început să mă spele pe spate. "ce cauţi aşa devreme acasă ?" nu mi-a răspuns. s-a dus la calculator, a intrat pe messenger a deschis
white in night's satin
un lucru pe care ochii tăi sclipitori nu-l știu. resturile menajere ale orașului se varsă fix în partea centrală a plajei și fix când tu stai și-adori șiruri nesfârșite de apusuri valurile sparg
logoree
(greuceanu reloaded) mă rog, gagica mea s-a dat de 3 ori peste cap şi s-a prefăcut în muscă să se ascundă în crăpăturile pereţilor din apartamentul meu să vadă cu cine-mi petrec eu
un miracol
e când stai la un bloc de 4 etaje cu faţa spre ghenele cartierului şi nu ştii că 4 din cele mai bune blonde al zonei stau fix deasupra ta, şi tony pechinezul vecinei de palier se pişă pe toate
notă
să nu sunați la acest număr. ea e undeva pe la munte eu sunt undeva la mare ea e-n club eu sunt acasă. ea dansează, eu beau bere pe balcon ea o să vină devreme eu o să mă culc târziu și nu
Vara
Vara, când vin de afară cu picioarele pline de nisip și mă bag direct în pat fără să mă șterg și în urma terasele goale freamătă, fețele de masă fac cunoștință cu tacâmurile noi și coatele tipei
Plouă pe Sirenei
plouă pe sirenei și pământul se înmoaie blocurile încep să intre în asfalt etaj cu etaj verandele caselor trunchiul alb vopsit al copacilor. eu stau la balcon, beau bere și râgâi și mama mă
umbreluță
sunt pe mijlocul unui pod cu luna în brațe legată de gât și aștept să adormi, să mă pot hotărî de care parte a serii ar trebui s-o arunc.
smoke_on_the_road
eu știu că nu te droghezi e vineri dimineața nu te duci să muncești azi, dormi cu o oră mai mult decupezi postere cu mine de-a lungul pereților îmi faci o rampă de lansare între brațele tale îți
Metafizica unei băuturi energizante
Beau Red Bull pentru că am obosit. E o muzică nasoală și mă dor picioarele. Beau pe un covor de molii, mestec gumă, fac baloane în care-mi ascund câte un nasture al cămășii iar ele-mi rod
Text vechi
Dintre surâsul palmelor tale nu rămâne decât sărutul – fericirea... cea cu care zâmbești franțuzește și abajurul veiozei de la capul tău pe care luna o împrumută pe timpurile de
Arta poetică
În barul de homosexuali un culturist se urcase la bara de strip. Stroboscoapele îi tăiau blugii în stil punkist, aerul intra în erecție și ejacula cu portjartiere și bikini. El dezbrăca apusul
Nichita Stănescu către mine
.băi boule, mi-a zis el, odată cu remixul ieftin al lui 2PAC pe fond house ar trebui să înțelegi că trebuie să te scrii pe tine filmul în cinema se vede mai bine cu lumina stinsă ai putea să-ți
