nyana

&

spun dragoste

şi oglinda se abureşte

la fel de uşor

cum o femeie se umple de sânge

când o pocnesc.

spun dragoste când stau pe veceu

şi trag apa,

când citesc sau

ies în oraş să mă plimb

şi un deget ţeapăn mă apasă

pe ceafă.

nu e nici o rupere de nori

care să prevestească ceva

niciun scandal dedesubt la parter.

totul e în regulă

mâinile mele bolnave

sprijină zidurile

lumina caldă a zilei

îmi inundă plămânii

e ora 10

şi cheia se învârte în yala

trag aer în piept

deschid larg ochii:

e mama

iar eu plec în cameră. mă întind

în pat şi spun dragoste,

muie ţie dragoste

şi închid ochii.

***

mintea mea te memorează

în acelaşi detaliu

cu care vinylul

înregistrează un track în studio.

şanţuri şanţuri şi iar şanţuri

spaţii libere şi creierul

meu care te învârte

şi mă face să redau în cuvinte

ceea ce tu însemni pentru mine.

camere întunecate

palme peste faţă

poziţia capră şi semne pe gât

vase

pe care ar fi trebuit

să le spăl

şi nu le-am spălat

seri în care

ar fi trebuit să te iubesc

mai mult

şi să te fut mai puţin

ţinuturi de mână

crizele tale

crizele mele.

pentru anul ăsta

cu noduri în gât

cu lacrimi în ochi

şi lame în vene

inima îmi bate atât de tare

încât toate seismografele

din lume indică

prăbuşirea munţilor şi-a zgârienorilor

o să fie o lume plină

ruine şi câmp întins

şi oricât de mult ne-am urî

o să ne dăm întâlnire

iar în lipsa paturilor

a vechilor noastre camere de hotel

o să ne futem

pe fiecare grămadă de cadavre

care ne iese în cale.

***

orice ai alege

lucrurile pornesc de aici:

o muie extraordinară

un cur tare, o moştenire picată

din cer, licenţa la facultate

un telefon care anunţă sfârşitul lumii.

când liniştea renunţă la a mai fi linişte

şi mâna ta renunţă să mai fie mâna ta

bucureştiul se opreşte din a mai fierbe

ca o oală plină de ciorbă.

un fel de moarte te loveşte în ceafă

iar aburul respiraţiei tale

se lipeşte de geamuri

maşinile dispar de pe străzi

semafoarele pocnesc

bombele de lângă gară sunt închise

pentru tine

iar regula după care vodka cu cât e mai proastă

cu atât e mai tare

nu mai stă în picioare.

verşi numai ce este în stomac

în creier parcă se adună mai mult

iar razele soarelui dimineaţa

la 5:30 îţi mângâie creştetul

femeile cu părul desfăcut şi blugi

strâmţi te privesc

maşinile în plină viteză te claxonează

pescăruşii deasupra se îndreaptă spre mare.

tu însă te-ai oprit în genunchi

pe mijlocul triunghiului din sens

să vomiţi

şi te gândeşti

"am ajuns acasă"

iar poliţia rutieră

trece pe lângă tine fără

să te mai bage în seamă.

acasă

mama face cârnaţi în bucătărie

şi varză.

eu sunt aici, cu plexul

în geamuri

cu ochii injectând

strada sirenei

şi pumnii strânşi.

ceva se îndreaptă spre mine

gâtul stă încordat

atenţia cu volumul

la maxim

inima pompează

puternic

şi simt cum ceva

se apropie

se diluează

în liniştea

ce-şi ţine gura mare de crocodil deschisă

aşteptând să-mi vâr capul.

&

tu mă iubeşti nespus

de mult

inima mea e un punct negru

pe care îl prinzi între unghii

inima mea e un furuncul

plin de puroi

pe care-l storci şi ţâşneşte

până la stele.

&

nu am nici cea mai mică idee

despre singurătate

despre nevoia de altcineva

de mângâieri, dialoguri superbe

zile în doi cu tradiţie.

cunosc foarte puţine despre

"azi facem un an"

"în locul ăsta am făcut nu ştiu ce prima oară"

"ţi-am adus asta pentru că ştiu cât îmi place"

ştiu câte ceva numai despre frigul pereţilor

atunci când îmi sprijini fruntea de ei

patul pe care mama îl aranjează mereu

lucrul pe care-l poate face

o ţigară de marijuana.

ştiu în special cât de fixe

sunt lucrurile,

de tăcute.

aceeaşi tăcere care urmează

după o seară de clubbing

când te întinzi în pat

închizi ochii

iar bassul încă îţi mai tremură

în timpane.

fetele pe role

stau pe bancă în faţa casei

de cultură

şi mă uit cum ele îşi poartă frezele emo

cu mândrie în vânt

făcând scheme.

sunt bune, însă par mai degrabă

preocupate de cum le stau

cerceii în nas şi în buze

decât să se fută.

***

era o tipă

transparentă. atât de transparentă

încât prin silueta ei se vedea oraşul

şi dacă cineva făcea din mână altcuiva

acolo în spate

ea zâmbea

dacă vreun geam se deschidea la etaje

ofta prelung.

dacă se făcea seară

îşi desfăcea picioarele

iar eu mă aplecam să văd

ce se întâmplă cu restul.

***

îmi este uşor să ghicesc în pietre.

ridic jumătate de cărămidă

şi spun de exemplu că va ateriza

într-un geam

iar tipa de la 2 urlă speriată

în urma zgomotului.

îmi este uşor să mă uit

în ochii tăi

să-ţi spun o prostie

iar tu să râzi

pentru simplul fapt că mă iubeşti

şi nu vrei să plec.

mă uit însă spre uşi

sunt singurele lucruri despre care

nu ştiu nimic

niciodată n-am făcut-o

motiv pentru care mereu

le-am şi deschis.

***

ni s-a părut

că ne iubim şi ne-am mutat împreună.

iubirea e un cuvânt pretenţios

iar noi am fost două persoane

pretenţioase.

ultima dată s-a ridicat de pe mine

a pus mâna pe o scrumieră a azvârlit-o

în perete şi-a urlat

FUŢI PREA MULT

CU CINE AI FOST

cu nimeni i-am zis

vroiam să dureze mai mult

decât de obicei şi

mi-am facut o labă înainte

femei

e linişte. aceeasi linişte

eternă dinaintea momentului în care

calculezi precis lovitura podului de palmă

într-o nucă.

şi deodata zdrang

uşa se izbeşte în perete, o femeie cu vestă

plină de gloanţe intră,

îşi îndreaptă automatul

spre tine şi-ţi strigă

AI SĂ MORI CÂINE!!

şi înlemneşti, te caci pe tine

te gândeşti la dimi şi soră-sa

şi vrei să-i spui

nu tu ai sărit pe ea

a fost invers

şi dinţii sunt încleştaţi

şi privirea fixă

şi berea e bună, dar prea multă

aşa că deschizi ochii transpirat, te ridici, mergi să te pişi

decizi în drum spre budă

că singura diferenţă între bărbaţi

şi femei e că la primii coaiele

sunt puse la vedere

şi ai curajul să te întorci

şi să te culci la loc.

***

toate lucrurile

pe care le ştiu despre tine

le-am scris pe rând, cu un spray

negru de maşină de-a lungul uşilor

din scara mea,

apoi am coborât în viteză

de la 3,

bătând în toate.

cu o cârpă şi-un bidon de diluant

oamenilor le va fi mult mai uşor

să şteargă

chestiile astea

decât îmi este mie.

***

sunt un bărbat îndrăgostit

dar locuiesc cu mama.

am păpat ce mi-a lăsat bunică-mea

după ce-a murit şi-acum nu am destul

curaj

să mă car de aici într-o chirie

şi să lucrez undeva.

acum un an căram o dată la două săptămâni

saci de cartofi la etajul patru.

ea venea acasă şi spunea mereu

hei pe mine mă aşteptai

ca să te apuci de curăţenie ?

într-o zi

mi-am băgat pula.

spunea oricum că ăsta e singurul

lucru la care mă pricep cu adevărat.

***

lovesc marginea găleţii

de ghenă şi în dreapta mea

un puşti scrie pe un perete

de bloc cu un spray de maşină.

am numărat 20 de secunde, atât i-a luat

ca să scrie "luptă steaua".

ajung acasă şi mă uit la pozele

cu noi.

o să-mi ia o veşnicie

să pot întelege.

Whitby Abbey

undeva în whitby

un orăsel cu parc de distracţii

spital de nebuni, crematoriu

şi muzeu de ceară

scăpasem unul de altul.

tu te angajasei la starbucks şi-mi spuneai

claudiu sunt foarte ocupată

nu am timp

de nimic, însă eu ştiam ce faci tu

e trist dar ştiam. şi presupun

că şi despărţirea a fost tristă ca atunci când

erai în cadiz m-ai sunat şi mi-ai zis

că eu mă pricep să stric vieţi

şi nu poţi pentru mine s-o laşi pe mă-ta

pe frati-tu, c-a fost frumos

şi că e bine să rămână ceva frumos

şi mă întreb dacă tu chiar gândeşti,

dacă-ţi dai seama că m-am uitat pe google

şi whitby ăsta apare ca fiind în canada

nu-n sudul californiei cum zici tu

apare şi ceva de marea britanie parcă

dar nici unul n-are muzeu de ceară şi spital

de nebuni şi starbucks şi-n fond

nu contează asta nu e atât de important

unde e sau dacă există măcar,

important e că în continuare mă simt uimit

că sunt 4 ani ştii, 4 ani futuţi

şi-n anumite stări de oboseală

îmi tremură mâinile dacă încerc să le ţin drepte

mi se învineţesc puţin ochii am dureri de spate

sunt trimis des la analize şi doctorii

îmi spun ai 23 de ani e normal

iar eu nu ştiu ce-i normalul ăla

despre care vorbesc

ştiu doar ca până la 19 ani totul era bine

şi liceul n-ar fi trebuit să se termine.

vine ploaia

de două zile tot vine

ploaia şi eu sunt lipit de fereastră

întins pe canapea sau la balcon

în stări noi

în locuri imaginare în lifturi

pline de oglinzi în care o muie

doamne o muie m-ar calma

m-ar face să fiu fericit

să-mi regăsesc pofta de viaţă

după 5 beri şi jumătate de sticlă

de gin, mă simt înconjurat de siluete

de foste, din alea mai vechi

una mai bună ca cealaltă

şi încep să cred că fantomele

sunt de-un alb prăfuit

aşa cum apar în filme

şi transparente puţin

de culoarea spermei

încep să cred că toate fostele mele

care au înghiţit sunt nişte fantome

care mă bântuie.

***

avea 29

era profă de geografie şi mi-a spus

că o bate. ce să-ţi fac i-am zis

dacă eşti proastă.

sunt proastă să ştii

şi-a ieşit pe uşă.

secvenţă

stau şi notez

pe stradă cu picioarele

într-un mers citeţ

tot ce-i de ţinut minte

din ceea

ce văd.

sunt însă lucruri pe care vreau să le uit

chestii care vreau să dispară

şi-atunci mă apropii

de primul perete de bloc, îmi sprijin

fruntea de el

apoi mă întorc

şi mă piş spre direcţia

din care am venit.

Dimineaţa la 4

eram sprijinit de perete, în cur pe saltea

cu ţigara aprinsă dezbrăcat

şi obosit şi futut

şi-n liniştea profundă a momentului

de după, auzeam un jet care loveşte

apa din budă.

auzisem întâi cheagul de spermă

căzând în veceu,

după care ai început să te pişi.

deasupra începuse să scârţâie un pat,

pe hol nu ştiu exact cine, se oprise să stea

de vorbă şi de undeva de afară

se auzea cum cineva se chinuie

să pornească-n repetate rânduri un motor

de maşină.

am auzit cum începi să te speli pe dinţi

înainte să ieşi

şi m-am simţit aiurea, m-am simţit nasol

ca un străin.

care nu ar fi trebuit să-l pupe-n pulă

pe cel căruia i-ai supt-o mai devreme.

(highLander)

- stai pe loc că-ţi zbor căpăţâna.

sunt Duncan MacLeod din clanul MacLeod

din comuna MacLeod

din satul MacLeod din judeţul MacLeod

din ţara MacLeod

şi-am să te caftesc.

- eu sunt Poemul Utilitar, din manifestul Utilitar din stilul Utilitar

din curentul Utilitar

şi să moară mama dacă am auzit

până acum de tine.

moment liric

am nimerit lunaaa

a început să strige alex

ştergându-se la gură, cu joint-ul între degete

în timp ce de pe marginea pervazului

o dâră subţire de scuipat

i se scurgea în creştet.