Mihai Tița

începe din nou pulsul de după ora șase nu ne spunem nimic și avem țigări lungi primăvara timpurie mă face să transpir să șterg bulele de apă de pe bazinul de la wc și să țin tot

m-am mutat într-o zonă necunoscută o orașului unde încălzirea globală a devenit doar o reclamă proastă la tv o femeie mi-a arătat cîteva baruri vorbim despre lucruri din trecut iar dimineața

pe lîngă foișorul de foc mi-am dat seama că iubirea mea a ruginit ca tabla unui tobogan colorat în curtea unui spital cu ziduri albe

femeia de lîngă mine strîmbă din ochi își suflă nasul vorbește tare la telefon autobuzul pune frînă ocolește alte mașini femeia se agită într-un bloc 2 bărbați în halate

te dezbraci ca și cum ai scoate toate hainele din burtă cu grijă apoi le arunci la întîmplare cîte lucruri am să învăț despre tine sînt atît de multe iar eu sînt atît de

am tot ce-mi trebuie nu va gîndiți la aur vreau să spun că am o țigară teniși călduroși în picioare și un stîlp de care să mă rezem în pasaj la universitate te

trebuie să traversez tot orașul este ajunul crăciunului oamenii salivează peste sarmale și cozonaci ți-am luat un parfum m-am dat cu el la încheietura mîinii și de cîte ori mi se

prima noapte în care n-aș fi mai avut nevoie a doua zi de soare a fost cînd tu luai locul fiecărui stîlp de electricitate la fiecare pas încet și neatent

printre oameni fericite sînt străzile fericiți sînt copacii fericite sînt băltoacele care stau într-un singur loc și toate lucrurile care stau degeaba . se întîmplă multe

cînd aveam 10 ani încercam să arunc o minge de tenis pe ghetoul de vizavi am mai crescut fără să-mi dau seama ce fac într-o zi am ajuns pe bloc cu prietenul meu gabi mi-a zis ia uite

străzile noastre nu sînt străzile noastre femeile pe care le futem nu sînt femeile noastre noi bărbații nu sîntem bărbații lor shaorma pe care jean o mănîncă nu e shaorma lui gașca de la

știi foarte bine despre ce vorbesc nu te preface că ești atentă la tv sau la vreun zgomot făcut de o broască în iarba de afară eu mă uit la tine te privesc ca și cum n-ai mai avea

1 alex își scoate ochii în fața mea văd toate locurile unde aș putea să cad și să nu simt nimic: un pat o mochetă o mașină de tocat (îl țin să nu se arunce pe geamul garsonierei unda

mă plimb tot mai des tot mai mult prin locuri unde oamenii nu lasă spații între cuvinte și mă întristez în green sînt cîteva scaune de lemn rezemate de un perete la umbră aș vrea să fiu

de cîțiva ani mă tund singur pur și simplu tai firele care sînt prea lungi ca atunci cînd barba îmi crește surprinzător sau îmi dau seama deodată că am unghiile prea mari încerc să-mi