despre identitate

Abia am reușit să trec de prima strofă, așa mi s-a ridicat părul în cap! Știu că sunt unii care habar n-au că lucrurile astea există și că sunt chiar așa cum le-ai scris. E bun poemul, dar oleacă redundant pe alocuri. Mă refer la strofa 2. Totuși e mișto cum ai ieșit în strofa 3 din cadru. Da.

multam fain:)

un tablou descris cu un creion de 0.5. putine cuvinte, efect sugestiv, in plus tema: acel om, nobody, pe care il intalnesti tot timpul, deja aici ii vezi fata mai clar si sentimentele, adica un fel de inutilitate. ma distreaza, este ceva banal, dar facut colorat.in opinia mea, un poem bun.

autorul trece prin poetic cele mai simple idei și ni le redă într-o formă substituibilă de la om la om, o formă atractivă totuși. așa cum se întîmplă în toate genurile artei. am văzut aici omul umil trecut prin din toate dar care a izbutit să-și păstreze omenia și naturalețea. nu contează dacă e ceva autobiografic sau nu, oricum în procesul scrierii autorul și-a lăsat o bucățică din identitatea sa vrînd nevrînd. doar este simplu să te transferi în ipostaza celui jignit și presat dinafară, iar construcția poeziei, nefiind lărgită foarte, aduce un plus cititorului prin comprimare și precizie. este bună și ironia fină din final, pentru a încheia frumos cu ideea \"ceea ce nu îi diferențiază\". mi-am amintit mai multe subiecte, dar nu cred că e cazul să le dezvolt aici. un text frumos și plăcut.

Redai foarte bine atmosfera din autobuz. Îmi place în mod deosebit mirosul de bare de metal pe mâini. Este foarte evocator. E greu să fii diferit de ceilalți, să rămâi tu însuți. Simt aici o defensivă stinsă, resemnată. Asta îmi sugerează primul vers din strofa a treia: își arată plauzibil dinții de cîteva ori. Îmi place poezia.

imi place studiul de caz. :-)
parca vad in spatele personajului atentia ta minutioasa, surprinzi olfactiv, tactil, vizual, o scena banala, o amplifici si-o transformi intr-o pictura.
devine statica sub condeiul tau.
firescul cu care descrii ii da un plus de valoare. impaunarea ar fi demitizat-o.

cu prietenie,
andrei ot tgocna

îmi place că vezi lucrurile mărunte. atât de mărunte și de nesemnificative pentru alții. pentru mulți, dacă stau să mă gândesc mai bine. au o încărcătură emoțională foarte mare, și de multe ori ”te atinge”. Apropo de ”mirosul de bare de metal pe mâini”.. cu câți oameni intrăm în contact fără să știm...

Îmi place jocul de înțelesuri, cu atât mai mult cu cât nu l-a amintit nimeni mai sus. Cred. Poate e numai în imaginația mea (la rom, de exemplu); oricum, dincolo de \"geaca umflată din pene\" găsesc aici poezia cu care m-ai obișnuit. Ceea ce e bine.

Îmi pare rău Mihai dar...poezia e subțirică. Nu are nimic. Nu emoționează, nu incită....Sunt pur și simplu niște constatări fără încifrare estetică, superioară!

vasile multam fain iti apreciez opiniile razvan si mie imi pare rau e chiar trist nu? sa stiu ca eu de genul meu sunt mai firav si nu prea reusesc nimic in viata sunt asa mai subtirel la trup dar lasa

inca ceva dle ducan poate o sa vi se para penibil dar eu sunt fan paunescu si stiu despre dvs ca ati scris un teanc serios de carti as vrea sa stiu parerea dvs in legatura cu unul dintre cei mai mari poeti ai nostri care este reteta lui si ce fel de secrete are poezia sa

D-le Mihai, părerea mea că în artă (deci și în arta cuvântului, inclusiv la regina acestei arte care e poezia) nu pot fi date rețete! Fiecare personalitate, ce dispune de un har(har care la modul sublim se numește geniu)își găsește, mai mult sau mai puțin propriul drum, maniera proprie, de cele mai multe ori singulară, de exprimare. E, la \"mijloc\" mult talent conștientizat și multă muncă. Păunescu are o memorie fenomenală și o fantezie uluitoare ce-i permite asocieri pe care omul de rând nici nu le poate visa. Și mai are capacitatea foarte rară de a sensibiliza cu versul său, într-o poezie în care imprevizibilitatea este la tot pasul. Nu vei știi niciodată până la sfârșit cum se termină o poezie la Păunescu. Incită, pune probleme, într-un stil...păunescian!D-le Mihai, acestea nu sunt decât propriile păreri și nimic mai mult. S-ar putea și să greșesc, dar cine deține adevărul absolut? Poate, sau sigur,doar Dumnezeu! Numai bine și nu fi supărat de părerea mea privind versurile de mai sus. S-ar putea să nu am dreptate și să te fi judecat...prea aspru!

Ooooo! Mărturisesc: m-a atras titlul acestei poezii \"despre identitate\" și m-a „mișcat” coerența. Rafinatețe și subtilitate pentru tine nu există..mergi direct la obiect descriind realitatea cea de toate zilele. Vezi? și cei mai mici dintre cei mai mici se rușinează, sau mai bine zic iși cunosc locul.
A! Uitam, imi place cum te joci cu cuvintele! Complimente!
Cu prietenie, Loredana

ar trebui sa scoti un volum.esti cel mai reprezentativ chill-out.true to yourself. aici titlul e naspa

daaa stiu felix o sa schimb titlul cumva. multam :)