semnul acela...

semnul acela sculptat în scoarța copacului de ziua suspendată într-un inel de somn de autostrade care ascund jumătatea cealaltă de metale care se unesc cu sărutul de pereți zgâriați de unghii de amprente de toace pe plafon de mâini care ne dau măsura semnul acela sculptat în scoarța copacului de un cui din regnul vegetal de cărți care ne promit cunoașterea de albi care sunt negri de negri care sunt numere și munții firmituri semnul acela sculptat în scoarța copacului de versuri ancestrale prin flăcări verzi pentru a delimita susul și josul în timp ce desene colorate pe pereți delimitează finitul de infinit semnul acela sculptat în scoarța copacului de pleoapele albe si fară lumină prelinse pe omoplații unui cersetor pe camere goale pe perne rămase fără amprente semnul acela umplut de vanitate de mâini care se strâng până se dezarticulează ... semne la dreapta semne la stânga în centrul fiecărui obraz pe muchiile fiecărui paralelipiped pe pielea agățată de coloana vertebrală ascuțită de săbii care cresc ca și rododendroanele în întunericul plin de lume fără măsură ca un punct geometric semnul acela sculptat în scoarța copacului sunt eu ești tu noi universul se învârte în jur doar pentru că-l scriu de la stânga la dreapta