de-a v-ați ascunselea...

1 min lectură·6 noiembrie 2008

Mediu

un gest garbant, un pas înapoi și tot

ceea ce am aveam se pierde fără urmă

în slăbiciunea cuvintelor

în această noapte ploioasă. găsesc

conturul nefinalizat

de străzi și amintiri, de pași fără orizont

în acest oraș cu buzele rănite de apă și

liniște

de la balcon te apleci a fixa

cuvinte, în imensitatea

unei ploi lejere și ușoare

mașini oprite pentru a admira

un peisaj obosit

de a vedea

un gest. Alb. Căutându-ți

corpul. Ochiul care se îndepărtează și-mi mușcă liniștea

sălbatică

care ne cheamă

printre mâini

arzând cuvintele – limba strânsă între dinți cu un strigăt

te descriu

ascunzi de ploaie un desen și un reflex rămas intact printre puținele lucruri rămase.

și-un ochi. Albastru. Trecut. Închis.

Ca și cum dacă ar fi rămas deschis, diafragma lui

ar fi putut să adune lumina

și ne-ar fi obligat

să ne reamintim.

022.755

Popescu Loredana. “de-a v-ați ascunselea....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/popescu-loredana/poezie/1808956/de-a-v-ati-ascunselea

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

de o frumusețe rarisimă, găsesc eu și remarc.

Mulțumesc de remarcare...poezia asta e cam levitată de un an de zile printre hârțoage..am regăsit-o și am propus-o...