Ecaterina Ștefan

Am renunțat să adorm în suflete albe. Frigul crește din pielea mea. Țin în ambele mâini funia vieții, Legate-n atâtea noduri, câte am putut urca Până la tavan. Doar tablourile și muzica îmi pot

Creierul și inima mea Au fost străbătute De prea mult sânge Dedicat gândurilor mele Despre tine. Iar acum Îmi doresc atât de mult Să îți pot spune: M-ai pierdut ireversibil (așa cum se

Bea acest lapte cald pe care eu l-am stors picătură cu picătură din sânii mei într-o ceașcă micuță pentru tine. Prenumele tău ar putea deveni o etichetă vindecătoare.

Vor fi trecut poate o sută de ani până când și valul cel mai curat rătăcit în mijlocul apelor ajunge la țărm, îmbrățișându-l cu fiecare moleculă a sa - țărmul

Într-un oraș sec, friguros, pe niște bulevarde triste Și monotone, în viețile line și plictisitoare ale multor muncitori calificați În seria învechită de autobuze RATC care circulă prin oraș de

Fără a-ți dori asta sapi o fântână infinită în inima cuiva și scoți zilnic din ea iubire cu găleata. Îi tragi capacul în fiecare seară ca să nu plouă cu gânduri murdare. O deschizi

Este groaznic doar atunci Când vrei cu tot dinadinsul Să fie groaznic, Îmi spunea Clav, Aruncând câte o pietricică De-a lungul lacului. Altminteri Rebeliunea - de a nu aparține nimănui,

Cobor jaluzeaua și îmi cufund capul în perna moale încălzită de razele dimineții ca o pâine proaspăt scoasă din cuptor. Încă o zi liberă în viața mea de angajat. Stau tolănită lângă pisică și

Plantează o floare-n pământ Și smulge-o după ce a prins rădăcini. Plantează-o în altă parte. Las-o să respire aerul de acolo, Să-și îmblânzească plantele vecine, Să-și găsească unghiul ei

Orice suferință este o ocazie să fii fericit, după ce îți trece durerea, după ce se usucă lacrimile care au ars înăuntrul inimii tale, după ce s-a închegat epiderma și

Când merg lângă tine, vreau să îți ating mâna, dar pentru că nu pot face asta, o privesc îndelung, cu o nostalgie timidă, apoi îmi ridic privirea de-a lungul brațului tău, îți înconjor

Am decis să fiu strict rațională. Un poet strict rațional nu poate fi decât un poet îngrozitor. Am reținut asta și totuși am decis să fiu strict rațională. Cui îi trebuie un poet exemplar, un

S-a lăsat rece și nu pot ignora asta. S-a lăsat rece și frunzele cad cu tonele, Se întretaie cu tonele pe asfalt, printre pașii mei, Zboară cu tonele, Într-o toamnă, o oarecare toamnă, O toamnă

Astăzi aș putea fi subconștientul cerului și în același timp aș putea fi sfârșitul de toamnă în care toate se sfârșesc și în același timp aș putea fi ploaia care îți umple pumnii, când îi

Am o mai mare necesitate să învăț farmacologie decât să vin să te văd. Am o mai mare necesitate să ascult radiohead decât să vin să te văd. Am o mai mare necesitate să stau singură cu

E un val care vine de la un capăt al țărmului la altul, ca apoi să se ascundă-n adâncuri. Nisipul solid între degete. Buzele sărate. Aș vrea să fiu eu pescărușul imens din cer. În dreapta,

Pentru că oamenii sunt flămânzi, Dumnezeu are oase. Mănușile mele nu simt. Mănușile tale măsoară apropierea. Degetele nu mai vor să scrie. Au tocit prea multe creioane. Au fost trecute

Există oameni care au trăit îndeajuns de mult încât să știe că tot ce trebuie să faci în viață, e înspre productivitate și eficiență, că a fi crud e o stare de naturalețe a sinelui, că poți profita

Astăzi am avut un colocviu în spitalul din Galați. Spitalul acela e un adevărat castel kafkian. Nu știi pe unde se intră și pe unde se iese, iar când treci dintr-un culoar în altul, musai treci prin