Țin în ambele mâini funia vieții
Am renunțat să adorm în suflete albe. Frigul crește din pielea mea. Țin în ambele mâini funia vieții, Legate-n atâtea noduri, câte am putut urca Până la tavan. Doar tablourile și muzica îmi pot
EȘEcaterina ȘtefanReverie
Creierul și inima mea Au fost străbătute De prea mult sânge Dedicat gândurilor mele Despre tine. Iar acum Îmi doresc atât de mult Să îți pot spune: M-ai pierdut ireversibil (așa cum se
EȘEcaterina ȘtefanExercițiu de gramatică ||
Bea acest lapte cald pe care eu l-am stors picătură cu picătură din sânii mei într-o ceașcă micuță pentru tine. Prenumele tău ar putea deveni o etichetă vindecătoare.
EȘEcaterina Ștefan#paradis privat
Am putea să ne trezim dimineața și să înotăm în mare apoi să ne bem ceaiul negru sub vița de vie cu cea mai gingașă fetiță în brațe vorbind despre continente, Pessoa, Giacometti, Matisse și
EȘEcaterina ȘtefanCu tine
Orice s-ar întâmpla în viață, Noi nu decidem nimic. Doar Natura decide în locul nostru, Așa cum a decis nașterea noastră aici.
EȘEcaterina ȘtefanImpact
Vor fi trecut poate o sută de ani până când și valul cel mai curat rătăcit în mijlocul apelor ajunge la țărm, îmbrățișându-l cu fiecare moleculă a sa - țărmul
EȘEcaterina ȘtefanAutobuzul
Într-un oraș sec, friguros, pe niște bulevarde triste Și monotone, în viețile line și plictisitoare ale multor muncitori calificați În seria învechită de autobuze RATC care circulă prin oraș de
EȘEcaterina ȘtefanApa
Fără a-ți dori asta sapi o fântână infinită în inima cuiva și scoți zilnic din ea iubire cu găleata. Îi tragi capacul în fiecare seară ca să nu plouă cu gânduri murdare. O deschizi
EȘEcaterina ȘtefanClav
Este groaznic doar atunci Când vrei cu tot dinadinsul Să fie groaznic, Îmi spunea Clav, Aruncând câte o pietricică De-a lungul lacului. Altminteri Rebeliunea - de a nu aparține nimănui,
EȘEcaterina ȘtefanÎncă o ploaie
Cobor jaluzeaua și îmi cufund capul în perna moale încălzită de razele dimineții ca o pâine proaspăt scoasă din cuptor. Încă o zi liberă în viața mea de angajat. Stau tolănită lângă pisică și
EȘEcaterina ȘtefanPlanta
Plantează o floare-n pământ Și smulge-o după ce a prins rădăcini. Plantează-o în altă parte. Las-o să respire aerul de acolo, Să-și îmblânzească plantele vecine, Să-și găsească unghiul ei
EȘEcaterina ȘtefanTăcere
Orice suferință este o ocazie să fii fericit, după ce îți trece durerea, după ce se usucă lacrimile care au ars înăuntrul inimii tale, după ce s-a închegat epiderma și
EȘEcaterina ȘtefanPlimbare
Când merg lângă tine, vreau să îți ating mâna, dar pentru că nu pot face asta, o privesc îndelung, cu o nostalgie timidă, apoi îmi ridic privirea de-a lungul brațului tău, îți înconjor
EȘEcaterina ȘtefanAlgoritm
Am decis să fiu strict rațională. Un poet strict rațional nu poate fi decât un poet îngrozitor. Am reținut asta și totuși am decis să fiu strict rațională. Cui îi trebuie un poet exemplar, un
EȘEcaterina ȘtefanGravitația unui anotimp
S-a lăsat rece și nu pot ignora asta. S-a lăsat rece și frunzele cad cu tonele, Se întretaie cu tonele pe asfalt, printre pașii mei, Zboară cu tonele, Într-o toamnă, o oarecare toamnă, O toamnă
EȘEcaterina ȘtefanPolimorfism
Astăzi aș putea fi subconștientul cerului și în același timp aș putea fi sfârșitul de toamnă în care toate se sfârșesc și în același timp aș putea fi ploaia care îți umple pumnii, când îi
EȘEcaterina ȘtefanAzi, mâine, întotdeauna
Am o mai mare necesitate să învăț farmacologie decât să vin să te văd. Am o mai mare necesitate să ascult radiohead decât să vin să te văd. Am o mai mare necesitate să stau singură cu
EȘEcaterina ȘtefanAlizee
E un val care vine de la un capăt al țărmului la altul, ca apoi să se ascundă-n adâncuri. Nisipul solid între degete. Buzele sărate. Aș vrea să fiu eu pescărușul imens din cer. În dreapta,
EȘEcaterina ȘtefanSssssss
Pentru că oamenii sunt flămânzi, Dumnezeu are oase. Mănușile mele nu simt. Mănușile tale măsoară apropierea. Degetele nu mai vor să scrie. Au tocit prea multe creioane. Au fost trecute
EȘEcaterina ȘtefanA iubi
Tot ce îmi pot aminti este furtuna care m-a traversat, când m-am investit total în nonsens. Tot ce îmi pot aminti este felul în care m-am făcut ghem, așa, doar să mă mai conserv pentru o
EȘEcaterina Ștefantumult
să-mi duc mâna la obraji și să-mi ating degetele cu limba să simt sarea de același gust cu durerea care-a stârnit-o să ratez ore bune pe străzile unde merg oameni ca mine și port în ei poate
EȘEcaterina Ștefanneașteptare
Mi-am scos toată dragostea din artere, și-acum stau cu tensiometrul lipit de brațul lunii s-aud de măcar prin ea mai pulsează ceva.
EȘEcaterina ȘtefanFereastra
1. Necesitatea de consecințe reprimă stări, îmi spuneam. Era prea multă tristețe în jurul mesei de lemn, ca să iubesc. 2. Uită omul. Uită-i cuvintele. Uită-i privirea. Uită
EȘEcaterina Ștefanfactori
Cerul altui cer buzunare nocturne îi coase. Plouă în mare și marea se umple cu valuri atâtea câte emoții au fost trăite în somn și nu s-au uitat dimineața. În vene mici cataclisme urmate de
EȘEcaterina Ștefan