Irinel Georgescu

Începuturile de gând-cânt, pe tărâm spaniol, înlătură orice tentație de mânie, furie, caut un flamenco, să-nțeleg duhul andaluz, aud Mediterana, departe de Torrox și Nerva Nu troița noastră,

Nu ascult, nici nu mă uit, sunt un pierdut printre pierduții mei, am cărat șaptezeci și nouă de recipiente cu apă astăzi, am întocmit actul de-udare spre o moarte mai depărtată — am udat

Mi-am făcut cheie la subsol, a costat 37 de roni, tare scump, nu de mult era mai ieftin, numărul meu preferat din copilărie este acest număr prim, 37, plus unsprezece noi fiori, și-o să cobor vreo

Din brumar până-n făurar, căderea frunzelor dacă ar fi putut fi și pe alte nuanțe de-albastru, vinețiu, bordo, afar' de galben spălăcit, crem, bej, maro, mi-ar fi realcătuit și-acoperit fața pentru

mi-e un dor de tine, mi-e un dor de "ia-mi degetele ce-mi bat încă ușor", camerele mamei formează patrulaterul unei inimi mari, n-au rămas pe jantă, încă-s camere tari, cărucior de suflet mare, mama

la mijlocul lui prier se refac iarăși aceleași familii de berze, vin și se iubesc întâi pe vechiul cuib, in tine, altero, crește calm vigilența mea precum oricărei cloști pasăre curajul de a-și apăra

de fericire și creativitate, de lumină în inimi s-avem parte, domnul sub noi e-acum, domn scris de cei ce-l așteptăm cu literă mică, pe-ascuns, mâine, la noapte el va ieși din tiparele pământului

Eu sunt femeia poetului alungat, da, eu, Marta sunt soția celui exilat din cetate, în mine scrisu-i ca de bărbat, am pieptul cu sfârcuri mari, scriu cu lapte Vreau diseară lumină, n-o pot ajunge, am

Iubito, ești altfel când dormi, te ia după gât, în somn și el, un copil, răsuflare combinată profundă, maternă și filială în zorii ce-albesc ziua sfântă, la crucifixión y muerte de Jesucristo, iată

Pocnește în soba metalică seara de joi, o fi mică, o fi mare, n-am ieșit pe-afar' spre întunericul încă înfierbântat n-am cum s-o văd, o să aud poate nu patru, douăsprezece evanghelii din

Monstrului dinspre Apus îi sunt de folos, Monstrului dinspre Nord îi zbor spre ghețuri, Monstrului dinspre Sud îi văd un Colos, Monstrului dinspre Răsărit îi dau grețuri Stau și mă

În șir, ceasuri albe-ntregi ochii vegheară în noaptea Joii Mari, pe burți orice gheară până la patru jumate spre zori, primăvara castrării nu dorm mai deloc femelele suferinde, nu pot ațipi nici

Mă simt nașpa ca-ntr-un rol Kevin Spacey, în filmul în care făcea jogging, lua ceva, nu-și jertfea trandafirul la andropauză, petale roșii de trandafiri, în zbor trucat, nu se abținea, singur, pe

Mi-e destul, nu-nțeleg, mă frâng ușor, sunt femela dusă la castrat, am menstră, am pofte animalice, sunt în perioada aia, am fost luată de lângă masculul necastrat El e mai mic decât mine cu

În mereu același extaz de ramadan vii tot tu, my darling, lady Di, în loc să mă înclin la tronu-ți părăsit te invit, eu, logodnicul ales, șeicul cel brunet, la contradans, la vals, la

Poate nici nu sunt de pe aici, mă prezint, pajul cu pălărie Toad, un Crypto mobil pentru prințesa mea logodnica Peach a lui Bowser, am venit din regatul ciupercilor de atunci, dintr-o geroasă

"Como estamos, hoy eh", cum mai stăm, ha, stăm cum ne așternem, "n'est pas", "isn't it", ni se-nchide ușa de la garajul-grajd indoeuropean, n-avem ce să căutăm cu trupa altuia Salvador Dali e

reîndrăgostit tot plebeu de mult stau în altă jumătate de mult m-am oprit să mă înalț de mult îmi zidesc viața ca un sculptor ori ca rândunica într-un colț uitat uman așa de

reîndrăgostit tot plebeu de mult stau în altă jumătate de mult m-am oprit să mă înalț de mult îmi zidesc viața ca un sculptor ori ca rândunica într-un colț uitat uman așa de

Și-mi zici "Nu mă mai strânge ori gâdila că dacă râd prea mult mă trece știi tu ce" și-ți răspund chiar nu știu ce te-ar mai trece totuși realizez asta nu ești Oana Pellea Medeea Marinescu Maia