Poezie
Monștrii străini din adâncurile mele
1 min lectură·
Mediu
Monstrului dinspre Apus
îi sunt de folos,
Monstrului dinspre Nord
îi zbor spre ghețuri,
Monstrului dinspre Sud
îi văd un Colos,
Monstrului dinspre Răsărit
îi dau grețuri
Stau și mă întreb
care dintre ei e iubita, casa mea, viața,
care mi-e slujba,-n "Iona" statuie căscată,
care mi-e contemplarea-n excursii,
care mi-e moartea lentă,
pedeapsă la
apostazie
pentru tot ce amarnic iubesc,
pe urmă pierd, așa parcă
dintr-un nicicând orbecăind pe niciunde
Dacă s-ar combina doi câte doi
m-ar prinde rapid monștrii lenii,
dacă ar fi dragoni zburători, harpii
mi-ar ieși-n drum, să mă lovească-n față,
așa că-i desfid să stea locului,
nimeni să nu se joace sardonic cu ei,
sunt de porțelan monștrii mei,
dar cine știe ce mutații pot lua
Văd că n-am deloc succes cu monștrii
telurici, de foc, gheață, aerieni,
ia să trecem la ceva antitetic,
la furia mea ce alungă toți monștrii,
de parcă liniștirea n-ar fi bună și ea
ca armă de atac împotriva
obstacolelor, zidurilor, ființelor,
duhurilor din zori, de zi, de apus
și de noapte crudă-n coșmar monstruoasă
02992
0
MC