Un flamenco la Torrox ori Nerha
Începuturile de gând-cânt, pe tărâm spaniol, înlătură orice tentație de mânie, furie, caut un flamenco, să-nțeleg duhul andaluz, aud Mediterana, departe de Torrox și Nerva Nu troița noastră,
Act de moarte a două simțuri
Nu ascult, nici nu mă uit, sunt un pierdut printre pierduții mei, am cărat șaptezeci și nouă de recipiente cu apă astăzi, am întocmit actul de-udare spre o moarte mai depărtată — am udat
Subsolul vieții mele
Mi-am făcut cheie la subsol, a costat 37 de roni, tare scump, nu de mult era mai ieftin, numărul meu preferat din copilărie este acest număr prim, 37, plus unsprezece noi fiori, și-o să cobor vreo
Din brumar până-n făurar cad nuci și frunze
Din brumar până-n făurar, căderea frunzelor dacă ar fi putut fi și pe alte nuanțe de-albastru, vinețiu, bordo, afar' de galben spălăcit, crem, bej, maro, mi-ar fi realcătuit și-acoperit fața pentru
toată doar o rană
mi-e un dor de tine, mi-e un dor de "ia-mi degetele ce-mi bat încă ușor", camerele mamei formează patrulaterul unei inimi mari, n-au rămas pe jantă, încă-s camere tari, cărucior de suflet mare, mama
domn cu minusculă azi, în mormânt
de fericire și creativitate, de lumină în inimi s-avem parte, domnul sub noi e-acum, domn scris de cei ce-l așteptăm cu literă mică, pe-ascuns, mâine, la noapte el va ieși din tiparele pământului
Eu, Marta, cu organele dorite de voi
Eu sunt femeia poetului alungat, da, eu, Marta sunt soția celui exilat din cetate, în mine scrisu-i ca de bărbat, am pieptul cu sfârcuri mari, scriu cu lapte Vreau diseară lumină, n-o pot ajunge, am
El Viernes Santo
Iubito, ești altfel când dormi, te ia după gât, în somn și el, un copil, răsuflare combinată profundă, maternă și filială în zorii ce-albesc ziua sfântă, la crucifixión y muerte de Jesucristo, iată
Monștrii străini din adâncurile mele
Monstrului dinspre Apus îi sunt de folos, Monstrului dinspre Nord îi zbor spre ghețuri, Monstrului dinspre Sud îi văd un Colos, Monstrului dinspre Răsărit îi dau grețuri Stau și mă
Elegie hilară, pentru femelele abia castrate
În șir, ceasuri albe-ntregi ochii vegheară în noaptea Joii Mari, pe burți orice gheară până la patru jumate spre zori, primăvara castrării nu dorm mai deloc femelele suferinde, nu pot ațipi nici
Reparație iubirii lui Arpád, azi, vizavi de Krania
Doamne, nu diplomați ne trebuie, ci rugi, nu deschiderea altei blocade, ci murgi, sirepi, roibi, pagi, catalani, exemplul de-acum o mie și-o sută de ani al lui Arpád Fie să prindă la inima
Miercurea Mare a incendierii... rozelor pizde
Mă simt nașpa ca-ntr-un rol Kevin Spacey, în filmul în care făcea jogging, lua ceva, nu-și jertfea trandafirul la andropauză, petale roșii de trandafiri, în zbor trucat, nu se abținea, singur, pe
Împărătescul meu party parizian cu Lady Di
În mereu același extaz de ramadan vii tot tu, my darling, lady Di, în loc să mă înclin la tronu-ți părăsit te invit, eu, logodnicul ales, șeicul cel brunet, la contradans, la vals, la
Propulsie pentru versiunea mașinii mele monster truck
Poate nici nu sunt de pe aici, mă prezint, pajul cu pălărie Toad, un Crypto mobil pentru prințesa mea logodnica Peach a lui Bowser, am venit din regatul ciupercilor de atunci, dintr-o geroasă
Mâinile sufletelor sângerii
Mâinile ei se amprentau cu polen galben pe buricele tuturor degetelor Din iscusitele răsuciri ea izbutea să-mpletească frunzulițe uneori cu flori din firele mai groase, din firele tot mai
Dempsey, dulăul lup cehoslovac și carpatin
"Como estamos, hoy eh", cum mai stăm, ha, stăm cum ne așternem, "n'est pas", "isn't it", ni se-nchide ușa de la garajul-grajd indoeuropean, n-avem ce să căutăm cu trupa altuia Salvador Dali e
reîndrăgostit tot plebeu
reîndrăgostit tot plebeu de mult stau în altă jumătate de mult m-am oprit să mă înalț de mult îmi zidesc viața ca un sculptor ori ca rândunica într-un colț uitat uman așa de
reîndrăgostit tot plebeu
reîndrăgostit tot plebeu de mult stau în altă jumătate de mult m-am oprit să mă înalț de mult îmi zidesc viața ca un sculptor ori ca rândunica într-un colț uitat uman așa de
Dacă mâna dreaptă mi-e trup, pixul mi-e cap
Și gânditor, și fost sătean, de douăzeci și trei de ani militar, și poet în timp liber, și mercenar în Legiunea Străină, și negru, și galben, și francez, și englez, și arab, și cu Wagner de mă
Nu mai iubesc Polonia, m-am lăsat de-atâta... fumat
Mai înainte de-a mă naște eram o poloneză dintr-o familie mixtă pomeraniană (nemțească) și evreiască nesionistă, mai degrabă cosmopolită, locuiam la Cracovia, nu vă spun încă totul de familia
Cântec și joc popular, ca pe la noi, în prier
Luau românii-o frunză- ovală de salcâm și cânta codrul ușor chiar ritmat din buzele și pieptul lor, luau strunele de vioară le tăiau mai mari, mai scurte, le puneau în rama primei harpe și
Gânduri coapte secerate din Kiata
Floarea decade și-n proprii ochi în stamine pistil se umflă exact ca un mort viu vegetal și apoi se preschimbă într-un fruct Așa am fost eu la început până să devin fruct ambulant eram
Primăvară ta neagră, spre vara mea gotică
Te-ai specializat, în spionaj, lady Mi, în prins mierle, corbi, stăncuțe, lebede negre, lișițe, rândunici îmbrăcată-n Cat Woman, având coadă, v-ați făcut și poză, anul tău, toți grămadă la
Două sexe, nu mai multe
Ne-am lipit din mers între două ploi clipind două pleoape, tu ai strâns umbrela, eu te-am strâns pe tine,-n brațe, am oprit un taxi, tu m-ai oprit acasă Îți vreau meleagul,
