Poezie
Dacă mâna dreaptă mi-e trup, pixul mi-e cap
răspuns către X ce a zis că mi-o frec pe-aici
2 min lectură·
Mediu
Și gânditor,
și fost sătean,
de douăzeci și trei de ani militar,
și poet în timp liber,
și mercenar în Legiunea Străină,
și negru, și galben,
și francez, și englez, și arab,
și cu Wagner de mă vor plăti
pensionat de ceilalți
Palmele-mi numără asperități
cu duiumul, ca limba unui tigru,
papilele mele simt gustul fricii
unei antilope, zebre, iepe sălbatice,
brațului meu nu i s-au uscat mușchii
într-un munte, prin pustiu ucis și uitat
Pixul pentru agenda
de zi a scris "sat de rebeli
38 km N-E
spulberați rezistența
la Kinshasa
totul să fie bine"
ca notă mai joasă-n caiet
adaug, așa pentru mine, "iar la Paris
să locuiască în continuare Buburuza Zuza
și Noir, băiatul cotoșman ștab,
închis la culoare, mascat"
Pixul mi-e cap,
cine apasă pe creștet
mă va încărca și voi trage
în cine trebuie, în cine-n cale
se nimerește, și-n rude de-i cazul
O doamnă lingvistă prea albă-n safari
în față mă întreba deunăzi
de ce-mi țin pana de vultur-pescar
înmuiată în inimă și am pete negre
pe piepții, mânecile cămășii, gulerul ros,
vesta antiglonț și pe cracii kaki
ai pantalonilor, până-n ghetele cu noroi
I-am răspuns
că tușul negru mi-e arma albă,
dacă mâna dreaptă mi-e chiar trupul întreg
când mă reped să omor,
pixul mi-e cap, și-l frec un timp
ca să trag,
nu vrea ea cumva să aștepte puțin
să-i arăt
I-am mai replicat
să se uite prin ramele de baga
înainte să-și aprindă pozând
cu buzele țuguiate
o altă țigară scumpă
la culoarea sângelui
ce-mi curge prin vene,
este exact ca al său,
roșu, cântăreț la tobele venelor,
numai că-al meu are ceva diferit,
cândva mi se va uni cu scrisul de foc,
pe când al ei niciodată nu va face priză,
mortar cu searbădele sale file de cărți
Moartea mă va publica iute în absolut,
chiar dacă aici, jos,
printre viermii ce mă așteaptă să-i
înfrunt in misiuni
explodez ca gloanțele trase, ca o libarcă
Tot ajung până la urmă într-o tiparniță,
groapa comună-mi va înghiți literele
de plumb netopit,
mă vor veghea
și s-or amesteca flori exotice,
negresele-mi iubite pe parcurs în sicriu
Nimic despre viața mea,
doar trăiesc pe-un pământ ars din Africa
conform scrisului unor paste chinezești
cu mintea americană și vesteuropeană ca ea
041.187
0
întreg textul are forță, claritate, mesaj, așa încât, felicitări!