Poemele sunt obiecte mai ascuțite și dure

cu textul ăsta mi-ai dat și mie în cap
înțeleg ideea, dar : - ce-a fost asta!?

pare un fel de: “noi, pentru astăzi, am avut de pregătit…”

Cu respect,
sper fără supărare (nici pe com-ul meu, nici pe poemele ascuție și dure)

E un text refăcut. E pus din start la personale. "Pălitură" în capul din dotare: al meu. "Crâncen" și.... cecen mă lovesc singur.

ideile de aici s-ar simți în largul lor mai degrabă într-un eseu,
poemul întradevăr te afce să te simți ca la școală,
Școalrul din tine visează la poezie:d ar se lovește sau este lovit cu capul de tablă :
”De mic voiam să mă țină minte vorbele mele.”
:)

Uite, d’asta sunt eu prost, că n-am cuvintele toate.
Maria a exprimat super!
Cam așa am vrut să sune, dar eu un mocofan:)

Nu este cu adevărat "poem". E o personală. Și de unde lovit cu capul ca la școală?
Mă supărați și îmi voi șterge prostioarele!

ai fost poate absent pe site când s-a menționat de oamenii mari ai literaturii române că sunt analfabetă, și sincer mă mândresc cu acest titlu, zi și tu cine nu știe să fie Bun, :)

analfabetăăăă, dar nu și proastă, :)

da poate mă prefac p
cândam intrat pe site ”mamă ed ură treaba pe aici, hai să mă adaptez și eu cu lumea, în ce lume trăiesc?”
cred că am reușit, s
csriu iar literele își schimbă locul

,ed oar al mine sau și alții experimenetază asta ?pe site âî

nu șterge, și nu leca ... șă știi că-n fiecare om superinteligent este și un omuleț superprostior, adică ”prostoi” adciă ”simplu”
și unul nu poate exista fără altul,
și noi deja te-am îndrăjit așa cum ești tu sincer,
și ne te supăra, era timpul să ne luăm de tine, e plictisitor să fii doar om bun
:)

Ești tare fain când pari supărat.
Supăratule!

Cu drag!

Poemele sunt uneori cutiuțe cu prostioare
Lui Irinel Georgescu

De-ai ține ritmul și-ai rima cuminte
„ceară” cu „fiară”, „văi” cu „hăndrălăi”,
fii sigur că-mi aduc ușor aminte
să-ți dăruiesc o stea cu zurgălăi.

Tu lasă pasărea să zboare liber,
și rima dă-o naibii că nu-i foc;
vezi, ritmul parcă-i înghițit de-un biber,
măsura bate pasul tot pe loc.

Imaginația e-al dracu’ lucru,
îndeosebi când țipă în pustiu,
parcă-i o floare strânsă-n involucru
ce-i mirosită de un ageamiu.

Oricare text iubit de bocitoare
își țese ritmul din țărâna grea,
de unde vine, când și când, o boare
de cimitir, iar înserarea-și bea

secundele ce intră în crepuscul,
amestecate cu un dram de vis.
Poemu-și cerne trupul său minuscul
printre iubiri ce poarta și-au deschis.

ce dracu, am ajuns sa sparg eu gheata? E de multe rosii cu 5, parol.

Ca sa citez dintr-un film, cu operatia aferenta: you had me at "nici in pat...".Mi-ai dat la operatie.

Eu nici in pat n-am prozodii PE mine!!!

Nu numai că vă dau dreptate d-le Irinel Georgescu, dar merg mai departe chiar. Cred că nu „avem nici o vină” în scrierea lor (oricât ne-am împăuna unii dintre noi), cred că singurul nostru „merit” este acela că reușim câteodată (datorită experienței de viață și iubirii de POEZIE) să fim buni „traducători”! Urechea pusă pe pieptul văzutelor și nevăzutelor pentru a le lua pulsul, ochiul ce forează adâncurile inefabile ale existenței, dau o coloratură individuală, unică, totului ce trebuie să capete formă în această dimensiune: forma de artă aleasă să ne reprezinte. Dar esența, sămânța nemuritoare dinlăuntru, deși DIVINĂ, nu noi suntem DI VINĂ! :) Savuroase „mărturisirile” dvs.
Cu bucuria citirii!

Elfilor textelor noastre le știm exigența. Nu-mi mai acordă elful scrisului vreo indulgență dacă-mi voi lăsa mai jos, chiar amețit de-un succes efemer, standardele estetice. Am ambiția de a scoate precum păianjenul-om african, zeul Anansi o parte din pânza versurilor, din experiența atârnării mele în colțuri. Am capul pătrat de la invenții ce nu-s de fapt de folos lumii. Mulțumesc pentru intervenții, Mulțumesc pentru observațiile de toate tipurile. Poezia e rezultatul unor agitații hilare ale persoanei ce se crede înzestrat cu scrisul. Poate părea o inutilitate oricând. Eu n-o mai înțeleg. Prefer să o las ca pe-un tânăr câine în lesă cu butoane, să fie mai liberă. Nu liberă liberă, să mănânce ca puiandru și rahat.
Chestia cu plecatul nu e o farsă. Mă aștept la acest pas. Dar n-o voi face prostește, prun renunțare. Să spunem că până seară mor. Un timp se va crede aici că sunt viu. Plecarea mea s-a mai întâmplat. A muri că poet, a renaște sub pseudonim e și ea o farsă ce mi-o fac singur. Și Rudy va reveni c-un pseudonim. Dacă n-a revenit deja. Însă eu nu mă voi mai întoarce aici dacă o voi comite, ori dacă așa o să se considere. Pentru mine nu există ceva intermediar: fie sunt, fie nu sunt spre inițierea în poezie. Dacă o iau în jos îmi agăț mănușile, crosa și la revedere, adio.
Sunt un om nou din 2023, de când am reintrat pe Poezie.ro. Sunt bucuros în pielea mea, cu noua mea identitate (skin). Acest skin de Irinel Georgescu e mirositor, mai mult de pasăre de noapte ori de lup foc și apă (jumătate apă, jumătate foc, yin și yang). Nu vreau să-mi amintesc cine am fost înainte. Tind spre androgenitate. Din cauze binecuvântate, pe care nu le dezvălui. De voi pieri aici, voi pieri și pace bună.

La țanc! Un ochi autocritic, un ochi sensibilizat. Androginitatea spre care aspir, să exprim ce e esențial. Deseori aleg o experiență în care mi se revelează ceva și scrutez nucleul. Limbaj schimbat. Colocvial. Nu știu dacă mai sunt persoană credincioasă. Sunt un damnat clovn când scriu. Nu trebuie să mă grozăvesc. Vorba jucătorului copil: "Din prima am murit!". Atins, game over, oricând.

Vorba ceea: am revenit, lume! Am pus o grămadă de cărți la Macao. Pachețel de trei, chiar patru (catrenele sunt chiar mascota versuficației clasice). Nu-mi mai cere sufletul decât să scriu neforțat, bine și foarte bine. Acceptabil se poate doar la "Personale", ca și cum am scrie jurnal un bebe măgar. :) Da, pe mine însumi mă urmăresc când scriu la modul confesiv ori în lirismul obiectiv.

Cine se scuză se acuză... Eu am înțeles că ești cine ești dar nu mai pune frustrările tale în comentarii- Exprimă-te în poezie că în proză ar trebui să scrii biografie ceea ce pentru fiecare scriitor este foarte greu...

să citesc atâtea explicații, amabilități, spun doar că nu ritmul, nu rima, nu măsura, ci sufletul!
sigur, aici încerci. viața este încercare!

« De mic voiam să mă țină minte vorbele mele. »

Acest vers ar putea supravieţui oricărui naufragiu. În el sunt conţinute emoţia şi adevărul cuiva pentru care scrisul contează.
În context, autoironia nu îi ia din splendoare, dimpotrivă.Î

Sunt acum doar pui de vârcolac. Mă transform rănit de atâtea poetici de pe aici.