Dolcu Emilia

Fiinţa limbii este în relaţiile dintre semnele care o constituie. Aceste relaţii definesc structura semnelor lingvistice şi funcţiile acestora. Modificarea sau dispariţia unui semn precum şi apariţia

Cele patru tipuri de cauze identificate de Aristotel şi preluate de fizica şi metafizica medievalǎ se rezumǎ la douǎ¹ ȋncepȃnd cu secolul al XVII-lea. Ȋn secolul al XVIII-le, cu David Hume,

Conceptul de schimbare lingvistică este abordat de Eugeniu Coşeriu din perspectiva obiectelor culturale, distincte de cele naturale, fapt ce ridică implicit dificila problemă a raportului dintre

A doua parte - continuare În ultimele două secole, studiul limbajului şi al limbilor umane a urmat un curs ascendent care a culminat cu recunoaşterea lingvisticii ca ştiintă autonomă. La această

Partea a doua - Continuare Prezentarea după arii geografice a cercetării semnului lingvistic în Epoca Luminilor nu are neapărat legătură cu direcţiile de cercetare. E doar un criteriu printre

Partea a doua - Continuare În Evul Mediu centrul de interes se deplasează de la categoriile pur lingvistice la cele logice. Acum se caută să se pună în evidenţă ceea ce depăşeşte specificul

A doua parte² Un prim reper major îl constituie dialogul Cratylos de Platon care este o punere în scenă a controversei privind potrivirea numelui cu natura lucrului pe care îl desemnează. Chemat

Prima parte Ideea caracterului arbitrar al semnului lingvistic circulă ca un adevăr ultim atât în articole de specialitate cât şi în manualele şcolare. Nu e de mirare că cei mai mulţi dintre noi

Miriade de impresii deservesc o intuiţie şi sute de gânduri susţin un raţionament. Cu toate acestea, intuiţia fără un raţionament riguros rămâne obscură, iar raţionamentul fără o intuiţie care să îi

Faptul că gândesc e o dovadă certă că exist, spune Descartes. Fără un conţinut al gândirii, şi deci fără o reprezentare a obiectului la care gândesc, gândirea nu este posibilă. Existenţa mea

Partea a doua Pentru Aristotel, identitatea este oarecum sinonimă cu unitatea. El vorbește astfel de identitate numerică sau identitate generică după cum unitatea privește o singură ființă sau o

Înţelepciunea practică, în concepţia lui Aristotel¹, dar şi a lui Machiavelli, este o ştiinţă a acţiunii având ca principiu răul cel mai mic. Acest principiu, pe care ambii îl deduc din considerarea

Prima parte Identitatea și alteritatea sunt ambele construite pe relația cu celălalt. Dar dacă în cazul alterității această relație este suportată, ea este asumată în cazul identității. În cele ce

A doua parte Înțelegerea libertătii de acţiune este departe de a fi unanimă. Pentru susținătorii determinismului, acțiunile noastre sunt fixate de cauze antecedente și doar ignorarea acestora ne

De ce nu m-aș simți în largul meu, dacă răspunsul ar fi da ? Doar atingerea scopului ar fi astfel garantată. Poate pentru că nu e vorba doar de scopul meu, ci și de al celorlalți, și deci de

Dacă în ultimul timp se vorbește mult de o a treia cale, calea de mijloc, e deoarece concepțiile de tip binar și-au demonstrat insuficiența. Și cu toate acestea, cum să spui că necesitatea nu e

\"Faire un livre consiste essentiellement, pour moi, à mettre la main sur une idée maîtresse, par rapport à laquelle une foule d\'idées que j\'ai notées depuis longtemps viendront s\'organiser.

« Le phénomène littéraire n’est pas seulement le texte, mais aussi son lecteur et l’ensemble de réactions possibles du lecteur au texte, - énoncé et énonciation »