Mâinile sufletelor sângerii

si poezia e intr-adevar emotionanta, dar abuzul de gerunzii m-a oprit sa-ti dau stea. gerunziul in poezie e de evidat, creaza un disconfort auditiv, sper sa nu mi-o iei in nume de rau.

Cred că de la astfel de mâini feminine și de la persistența ca ecou în cititori a poemelor tale, Ottilia, am fost inspirat în această dimineață, amintindu-mi brusc pe urmă de-un suflet drag (maică-mea plecată în străinătate de pe acest pământ). Mulțumesc pentru tot!

Mulțumesc, Emilian, pentru aceste rânduri minunate despre textul meu, deoarece mama este acel cineva de care niciodată nu mă voi despărți.
Mulțumesc, Leonard, de mare folos observația cu gerunziile. Am pierdut o ocazie ce nu constă de fapt în nimic de seamă (primirea unei stele), dar am folosit la maxim sfatul tău. Și în titlu, și de două ori în textul poemului. "Sângerânde" a devenit "sângerii".

ca ai tinut cont de fat, uite ca a functionat. si uite asa esti in prima pagina, ma bucur ca nu ai fost ca alti autori infatuati care vezi doamne, nu primesc sfaturi. acum poema suna mult mai bine, la mai mare!

Vă mulțumesc amândurora pentru aceste reacții înțelegătoare, în condițiile în care eu mă mai precipit și-n texte, și-n comentarii, adunându-mi inspirația din mers, tot reparând și schimbând de la prima variantă; și pentru aprecierea neutră a reușitelor efemere ale scrisului meu vă sunt recunoscător (așa trebuie, așa e fair-play!). Sunt într-o căutare continuă și într-o emulație față de ceea ce se scrie cool ori original pe acest site literar. Recomandarea vreunui text nu este un scop în sine, însă atunci când chiar vine, parcă aș împărți-o frățește cu astfel de admirabili cititori! Este prima dată când capăt trei stele și sunt super fericit de Florii.

Numai ea *poate călca

mai ales de-i plecată de-aici, capătă alte dimensiuni decât cele înguste din efemerul unei clipe. Cumva închide un cerc al transcenderii! Ea este portalul prin care noi venim în această dimensiune ca energie întrupată, ea este cea care ne pregătește reîntoarcerea la sursa unică, cea a luminii divine din care purcedem. Între cele două capete de pod, venirea și plecarea noastră ce se desfășoară sub pecetea ei, ea croșetează dantelării efemere ale vieții pentru noi dar atât de fine încât ne-nmoaie sufletul în nostalgii dureros de frumoase! Ea ne-mbracă în carne lumina ce suntem când venim aici - ea ne pregătește dincolo straiele de lumină când plecăm. Cercu-i perfect în energia subtilă a iubirii, care ne șlefuiește infinitul!!
Așa citesc eu această odă cu destinatar îngeresc!
Mulțumesc!

Nu mai am cuvinte, de răspuns, de mulțumit înzecit că mă citiți, înțelegeți, cuprindeți afectiv și afectuoși acum în ceas de utrenie la mănăstiri. Începe Săptămâna Mare, La Semana de la Sagra s-a topit în America Latină și Spania. E o Săptămână a Patimilor nu doar umane, ci și inumane pentru mulți dintre cei ce n-o simt și doresc continuarea conflictelor din Răsăritul nostru prea apropiat. Lacrimi pentru cei ce rezistă demni, urlet de avertisment neauzit către cei răi din prezent, din Betania de ieri cu stâlpări către Golgota de peste patru-cinci zile!

Mi-a plăcut foarte mult, m-am uitat acum foarte scurt, din nou, îmi pare rău că nu pot lăsa stea. Când am citit prima dată, ceva s-a mișcat, la mine în suflet. Mai trec, încearcă să fii mai domol textual. (Câteodată, exagerezi.) Dar nu mai cert, sub acest poem...


Sărbători fericite!!! Cu drag!!!