Redempțiunea nu-i ceva imposibil. Dar jertfa (pulii)?

Aici, la redempțiune (răscumpărare) se greșește cel mai mult în asumarea șovăitoare a creștinismului, dinspre Apus către-un Răsărit simțit ba prea slăbit, ba prea priapic, dat fiind, de jos ori de sus, că-i totuna anost și al nostru, rezbelul din stepă. Ea, redempțiunea (ptiu, căci urât îmi sună!) presupune și jertfirea de bunăvoie a omului contemporan. Noi nu mai vrem să ne irosim timpul mergând și iertându-ne în anumite locuri și în anumite împrejurări, contexte sociale. Se pot inventa o mulțime de motive să stăm cât mai comozi, în superioritatea și ironia noastră devenite chiar magistrale. Pandemia cu "mascaria" ne-a încremenit în universul casnic ori ne menține trimiși în alte deplasări decât cele necesare itinerarului cu adevărat spiritual. Pandemie, haine triste... De un an și mai bine am scăpat de pandemie, de mascaria. Vine al doilea Paști ori Paște. Se acceptă ambele forme, de singular și plural, însă localitățile urbane românești trebuie articulate obligatoriu la masculin spre neutru singular, ori la feminin (Slobozia, deși sunt atâtea Slobozii, slobozenii toponimice și în Basarabia, la p l u r a l), ceea ce-mi pare o îngrădire prostească a alternativelor "Ieșii în carnaval", Bucureștii vechi și "noi", măcar poetic să mai putem spune așa, căci practic am și greșit, zic savanții pulii. Mă gândeam ce s-ar alege de redempțiune dacă ne-am da în fantezii de-ale satanei. Hai, că o operație de schimbare de sex, spre transgeneritate ar fi o chestie șic, primită în UE, de acceptat unanim pe viitor. Oamenii să semene izbitor prin propunerea antepunerii de sexe masculine tuturor femeilor, care să fie și, vezi, drace, erectile, prin false minuni, ori de săpare sub sule a unor găoaze feminine super la bărbați. Mai bine s-ar fi decretat mai demult să fie păstrați în viață pe Terra, ca să reușească acest plan care ține clar de demonism, numai hermafrodiții perfecți din naștere. Ce să ne mai fi ales singuri acum identitatea de sex, ne-am fi declarat de-un "sex indecis" și gata! Acești androgini naturali, atât cu organ genital masculin, cât și cu cel feminin dedesubt ar fi putut soluționa, rămânând singurii viețuitori ai lunii, menstrei și violurilor intrinseci (cu ei violatori, cu ei-ele violați | violate) toate problemele. Majoritate și minoritate sexuală nu ar mai fi existat, după cum s-ar fi stopat toate mișcările vizavi de drepturi, tatonări etc. Soldații s-ar fi iubit între ei și ar fi trecut în orgii și în tranșeele inamicilor, fără deosebire de sex, cu baioneta erectilă și cu rană feminină de primit baionetele dușmane. Cât despre redempțiune, las-o bre, la animale, să se chinuie ele! Și totuși neiubirea de urmași la oameni, pura satisfacere a poftelor tot mai mari, în colectiv, la ce ar fi putut duce? La dezastre de educare a ultimei generații? Poate că nu. Să se ofere și prin ChatGBT performant posibilitatea intrării într-o New Age a dezinteresului față de problemele majore ale omenirii este de așteptat. Ne-am putea-o trage unii altora larvar cu mult spor. Ce denii de Săptămâna Mare, ce trăire creștină, ce acte mari pioase și-n alte comunități religioase din lume? Să trăiască destrăbălarea, distracția maximă, ruperea limitelor la orice, trupurile să vuiască de noi puteri sinergice umano-demonice. Redempțiunea se poate vedea și invers, dinspre omenire spre o stare eternă a damnării, din viața noastră degradabilă acceptată. Acesta este drumul viitor, culmea civilizației spre care se tinde. Îl acceptăm, ne vedem și mâine încolonați, cu brațele întinse după gâturi cu toți transgenerii lumii, ori nu. Mi se pare scârbos deja că mai gândim. O societate fără niciun război, cu impunerea tuturor drepturilor, vezi drace, democratice ar dezgoli și de țoale în public pieile noastre, prin pătrunderea până în pânzele albe spre anulare treptată a tuturor diferențelor feminine și masculine. "Trăiască schimbarea ultramodernistă și dezobișnuirea cu tot ce e considerat deja perimat!", strig și eu ca un Turnavitu, ori ca un Stamate din scrierile absurdului omnipotent ale lui Urmuz (Așa ar trebui să gândim și noi ca români, dar cică ne-am fofila, ca niște fosile programate din altă parte, s-o tot ținem de-a surda cu altă concepție de-a vedea existența, c-un mod de viață contemplativ strămoșesc, acuzat a fi chiar prea resemnat tradiționalist, nu ultramodernist, ca-n bătăiosul Occident.) Nu ar fi bună o continuare a "Poveștii poveștilor" lui Ion Creangă, pe înțelesul modernității și ultramodedernității occidentale? De ce n-a scris Ion Creangă și despre creșterea de găoaze? De ce i-a discriminat pe beneficiarii masculi de viitoare găoaze? Vedeți, de-aia nu se studiază "Povestea poveștilor" în școala românească. Este incompletă, pentru ceea ce ar urma în UE. Pe tarla ar putea crește și multe seducătoare găoaze, sub sulele mai mândre secerate ("mundre", după cum cânta Toto Cutugno la Cerbul de aur), sule retezate si făcute baloți. Masculinitatea transformată într-o mare... găoază poate deveni în curând grâul secerat, floarea-soarelui decapitată și ruptă, cucuruz tăiat pe terenul lăsat apoi miriște de pumnale, ori pârloagă. În masculinitatea găozată vor putea să se ouă (găvozdească) și popândăii, țestoasele, păsările, insectele, amfibienii, șerpii. Sulele ar putea fi puse și-n piepturile femeilor, de ce nu? Dar cum s-ar vedea atunci sânii? Găoaza n-ar putea sta de fapt nicăieri în trupul unui operat bărbat, decât în locul pulii. Bărbați sub steag fals, scos din bornă... Adică de ce femeile cu ambele scule, iar bărbații transgeneri numai cu una? Nu-i asta cea mai mare discriminare posibilă?!