Tot în Torrox Costa-am rămas,
a plecat autocarul grupului spre Malaga,
duminică după prânz, când se zice
"Buena tardes, señora" și predai tava
A plecat mașina, a decolat seara-avionul,
am
Ce să ne mai batem capetele,
doar operațiunea "Meduza"
să-și bată pletele, fete rele.
Băieții-atât știu: doza li-i muza.
În găști, fum de joint iese din piepturi,
se vând plicuri cu marfă-n
Dintr-o catapultă-n strună
a ieșit arta străbună,
pernambuco luă-n arcuș
cetera, zice bine-acuș'
Uite-așa poezia-n capă
de la truverii frânci scapă,
dintr-o spadă-nfiptă-n
Lady Mi semăna taman la treizeci de ani
până la identificare,
an de an, cu Femeia-Pasăre, gata de luptă
a scriitorului Neil Gaiman, ascuțită la trup
ca baioneta unui comunist spaniol ucis
La
Cactuși putreziți, cu structură de pătrate,
în pixeli albi, retezați, aruncați din curți,
migdali, mandarini, lămâi înfloriți, cu rod,
negri bondari, ba chiar și libelule mari,
hrană pentru puii
Azi Ovidiu i-a pus lui Pablo
Picasso din bronz, la Málaga,
țigara sa între buze, pozându-se
amândoi pe bancă, un blond c-un negru,
tot azi m-a scăpat microbuzul de Málaga,
afară, nefiind pe
Vin roșu, rose, bere de Malaga pentru poeți
Ești bolând, bre, Bacovia,
de-ți place doar vinul de butuc,
Cotnari, Huși, Panciu, Odobești,
și nu vrei tu, omule, să te cinstesc
c-un pahar de
Desenez pe valuri
cu brațe sfârșite
doi-trei cactuși blazați
Apa-i bună de-not,
un botez cu haine
merită și Geta
Ovidiu și-a lăsat
șorțul puțin mai jos,
în poză-a ieșit fundul
Lucian
Scriu înțepat
cu arici negri
de mare pe stânci
sub farul din
Torrox Costa la obelisc,
pe unde trece Greenwich
Scriu încâlcit
la Cadranul Solar,
pe placa din care-au sărit
stropi din bronz —
litere,
Nu stau astăzi deloc la hotel Oasis,
nu stau nici la Frigiliana, Nerja, Malaga
în vreo cameră cu vedere spre Sierra Nevada,
stau într-un centru, ca însoțitor, Sancho
Panza al lui Don Juliano
Mi-e sete spre prânz, de cad pe pietre,
în soarele andaluz, Torre del Mar,
ies cu Liliana și Georgeta
pe țărmul unde a ajuns Don Juan,
ne pozăm toți în fața turnului
vărgat, ca mateloții-n bleu
Urechile tale erau
urechi, acum urechiușe
ale pământului, ciuperci
maronii, galbene,
ocru, oranj, roșii,
în ce te vei mai transforma,
poate vei fi noua versiune
ChatGBT, vei lua bucuria
tinerilor
Să le ia îngerii devoțiunii catolice
pe-aceste peisaje, andaluz tot nu mă fac,
e prea crăpat de soare, e Maroc, Sudan
pământul binecuvântat altădată
de Corason Cristo Rei, roșie ca un drac,
mai
Și azi mai e ziua femeilor,
nebărbătești orologii au stat,
avioane, tancuri din timp dau zor
să facă totul zob, fără restart
Nu mai există-n lume iubire,
jaf din partea combatanților
Mă dor Madaura, Cordoba, Alicante,
Toledo, Malaga, Granada, chiar Torrox
toată coasta cu paza-n Mediterana,
dimineața se-nsângerează văzduhul,
pe faleză-s bălți de sânge lângă far,
valurile răscolesc
Aș vrea să sărbătoresc și eu Ziua Internațională a Femeii, printr-o mică parabolă ce mi s-a întâmplat astăzi. Da, m-am convins de faptul că există femeia cowboy.
Astăzi mi-am pus în valoare ceva.
Aceste lumini din noi, iubito,
cât suntem vii,
s-au sărutat în ochi,
cu lacrimile tale boabe calde
abia după ce
s-au auzit mai întâi la telefon
douăzeci și patru de zile-n primăvară,
ceasuri întregi,
Mi-am dat sângele-n palmă
ca să mai înțeleg ce?
Nimic, în fond, ruperea,
eruperea ta
din felul de-a fi,
îți aduceam clorura de calciu,
atunci când fața ta mâniată
începea brusc să pălească,
devenea
Îmi beau mințile cu multă cafea.
Îmi beau inima, în "Casa Panciu",
2019, din pravălia selectă tradițională
fetească neagră, 14% alcohol, nu hahol,
ediție limitată, iubito, când intru
în tine cu vinul
Sadomasochismul lor
și masochismul nostru
de nave deviate
merg mână-n mână.
Pe vremea cea mai rea.
Ucrainenii s-au deprins
să meargă iute-n catamarane.
Mai ușor le e să acționeze
Iubirea-i când farsă,
te ține-ntre coapse,
când hârtie arsă,
de-ți pocnesc și capse.
S-ar putea să fie
între două stadii,
nici moartă zurlie,
nici vie,-n ravagii.
Este-o rockeriță.
E tot ce
La scrierile acestei lady Ki e o pagină de relaxare. Aici toate se aranjează Feng Shui.
Magia iubirii nu-i ceva ce dispare ușor. Despre ea oamenii au creat oricând și dialog. De-aș fi singurul ce-mi
Priceperea
neîntrecutei iubite Ki
era ca pe timp de război
când vine brancardierul
te dezgroapă
la timp să nu te sufoci
de la suflul unei bombe
cu pământ peste tine
și te duce la cald
cu răni
My lady Ki,
de la eros dintr-o bucată,
pe pagina principală
din viața noastră-aproape de verighete
am vrut atunci să mă treci direct pe mine
la erată
Nu-mi amintesc dacă mi-am mai lăsat
la tine ceva