Sado-mazo prin tranșeele din Deltă, Nistru

Sadomasochismul lor și masochismul nostru de nave deviate merg mână-n mână. Pe vremea cea mai rea. Ucrainenii s-au deprins să meargă iute-n catamarane. Mai ușor le e să acționeze dirijați. Zidurile-s deja înalte. Perspectiva relansată din sadism nu ține de Mărțișor. O priveliște normală nu mai am în țară. De stau, iubito, cocoțat, n-o să fie bine — plouă teribil a infern pe Terra programat, de ambele tabere, invers cursului firesc, războiul se strecoară, o palisadă-n Bălți, podul din mâl de Nistru s-a și spulberat, sirenele nu urlă ca proastele, ci de sete, caii pierduți ieri în cetatea Dâmboviței mușcă din dușmani, exploziile curg. Norii scot ultimul nechezat. Trage de dârlogi, de frâu, iubito, vom vedea multe pe cale, nu-s normali caii fătați pe timp de război. Tu, zeiță a prostituării miniștrilor, cântă mânia ce i-a aprins pe Armand Goșu, Gândea, Nicolae Ciucă, de l-a luat pe Ion ca mărțișor relaxant, să nu se încurce deloc cu pusul în piept a mărțișoarelor, rău că nu pe Iliescu, ci pe celălalt Ion, pe Antonescu. Știm de cele cinci virtuți sau puteri ale daoismului, ca alternative la risipa de energie. Să se știe bine: iubirea din noi ne dictează ce să facem.