Camarada mea Andaluzie

Cactuși putreziți, cu structură de pătrate, în pixeli albi, retezați, aruncați din curți, migdali, mandarini, lămâi înfloriți, cu rod, negri bondari, ba chiar și libelule mari, hrană pentru puii de papagali, turturele, tu, Andaluzie, mă atragi, mă revolți, ești o nebună boemă, jovială, trag de tine, te descompui, mi-arunci hămăit de câini, acuma, cald, s-a dat lege în toată Spania să se plătească asigurare de sănătate la căței, violul uman este pedepsit mai puțin decât dacă îți bați ogarul, motanul, calul, eu am văzut cai frumoși andaluzieni păziți doar de câini de rasă, după rețele de sârmă, saivanele mici sunt pe drumuri, miroase a care cu boi, oi, capre, am auzit mehăit de cornute mici adaptate climei uscate, mă întreb ce mănâncă, crengi de măslin, fiecare fermier se crede pe aici și hidalgo, andaluzienii nu-s doar europeni, ci și negri cu râsete mult mai meridionale, andine, indochineze, africane, au toate rasele-n ei, aici mi-ar plăcea să trăiesc un timp, să prosper, să cunosc bine toată lumea și să mă car la un moment dat, Andaluzie, când strângi în brațe pe noul venit, pârâie oasele ca într-un malaxor, îl faci shake