ultimul mesaj al stelei canopus catre steaua absint & back

cu alte cuvinte, e de reco fârtate.

dacă poezia are un punct G, tu l-ai găsit.
și l-ai stimulat corect. :D))))

donc

așa arată orgasmul poetic.
iexact ca textu\' de mai sus.

urăsc să iau fiecare vers în parte și să spun\"aici, poetul a vrut să exprime probabil...\"bla bla bla.
pt mine e ok și scheletu\' și carnea acestei poezii.
so
fără intervenții chiru r gicale :)
ai putea netezi ceva și anume
\"chiar
dacă ele nu durează până la moarte
tot o afacere bună se cheamă că e\"
zic io că e un surplus.
e doar o părere neavizată însă.

cu plăcerea lecturii,
te salutăm!

mersi. si eu m-am gandit putina la ultima strofa, e asa ca un act aditional autentificat de notar, la restul pachetului de lege. ma mai gandesc, sa vad.
punctul G zici tu ?:)

o obiecție la o primă citire - irișii aceia. pentru că sunt prea stânjenei în context, pentru că delicatețea gestului ar fi rămas mai fermă, în toată integritatea ei (permite-mi accentuarea asta), dacă ar fi fost ochii. căci oricum ochii îi lipeai. irișii sunt așa, prea siropoși acolo. plus că doar o parte din ochi.
du reste, ești nervos și e bine. că nu dai cu mult de sub capac.
p.s. - nu notarul adaugă unei legi. dar bifarea explicitelor pentru prezența acelor protejate ale proxenetului o poți face chiar tu, așa, ca act adițional textului ăstuia.

mada cred ca ai dreptate, cred ca ochii ar merge mai bine-n loc de irisi.

in privinta notarului nu am inteles prea bine. o sa-mi explici tu someday, la un suc

putini sunt cei ce îl află :D))))

e nevoie de talent pentru asta.

desigur vorbim de G-ul ăl liric.
noi nu ne gândim la prostii :D

parcă face notă discordantă finalu\'...
dar, cum am spus mai sus, rămâne la aprecierea \'neavoastră.

\"singurătatea, mi-am zis privind către răsărit, e cel mai tare proxenet
căruia dacă-i ești client
iți face rost de cele mai bune futaiuri.\"
parcă asta e o încheiere mai forțoasă.
ce e sub ea, așa cum ai spus și tu
act adițional.
hai noroc!

revenind, nu pentru puncte g sau orgasme cred că textul merită citit de mai multă lume.
nici pentru lungire, oricum e știut că toșa claudiu se lungește.
ci pentru dozarea mixului acestuia. și anume a zonelor de precizie ironică (strofele unu, trei, patru din I, de pildă), a întredeschiderii sensibilicoșeniilor (zona cu irișii), care via candoare dă în cinism fără să explodeze, totuși (strofele finale).
adică mixul nu se bazează exclusiv pe bași, pe ritmul lor, ci pe niște teme, pe care le dezvoltă și le alternează, mai introduce niște înalte (cuvintele grele, conceptele), mai cârâie pe alocuri (când confesiunea poți băga că e biografistă, dar ce importă este efectul, tensiunea, nu musai adevărul biografic).
deci pentru o tehnică susșinând un mesaj. ambelor reușinde-le ceva efect estetic pe ziua de azi.
mai mult decât multe alte texte, dacă e să nu îl luăm pe acesta doar separat, ci ca element al unui cadrru.

sori - băga mâna în foc, prin paranteză undeva.

Ai niște imagini bune:

\"simțeam că iese din viața mea
odată cu toamna decupată
la margini
în creion chimic.\"

\"lucrurile nasc sentimente
iar sentimentele unesc oameni.\"

Ce nu mi s-a părut atât de ok e cantitatea uriașă de balast inutil, prea multe metafore, comparații.

Mai exact:

\"splendidă, în rochia sa
din flori de mușețel sălbatic
cu unghiile zugrăvite în ojă
numai pe jumătate, cu niște pietre
asortate la gât\"

\"sub lunetele ochelarilor săi
aveau loc suferințe morale\" - suferințe morale?!

\"întâmpinată fiind, de legi gravitaționale
de ființe abstracte mângâindu-i părul
de entitățile zidurilor, roind în jurul său
de globuri strălucitoare, sfere agfacolore, pegași cu ochii polarizați
emulsii și ierburi fotosferice electrizate
de prezența ei\"

Și mai sunt, dar ai prins tu ideea.

În schimb mi s-a părut foarte bun finalul, cu imaginea singurătății - proxenet. Nevoia de iubire inevitabil mai pregnantă decât nevoia de continuitate. Aici pare că se și exclud una pe alta. Probabilă rețetă a fericirii. Putea foarte bine în loc de proxenet să fie drog dealer, deși având în vedere că include dependența, nu mai e o afacere bună.


p.s./ mai puțină vulgaritate n-a stricat nimănui, până acum cel puțin.

ionela, noroc si tie ! i\'ll think. ehei stiu ca liric, ce-ti veni ;)) va salutam
si noi

mada, ma bucur daca tu crezi ca merita citit de cat mai multa lume. de lungit nu stiu daca ma lungesc in general ci doar in anumite poeme. se poate spune ca exista acele cicluri, dar ele sunt lungi datorita mai multor poeme scurte, adunate. ironia ai sesizat-o bine iar in ceea ce priveste biografismul el este autentic, jur cu mna pe inima :) inca odata, ma bucur ca ai vazut ceva, bine legat. de obicei textele bifate ca 16+ nu prea ajung pe la reco, deci daca e acolo, inseamna ca unei persoane i-a placut mult.

lavinia, de obicei nu am o parere foarte buna despre textele proprii insa aici, zambind, iti pot spune ca balastul citat de tine e balast cum sunt eu shaquille o neil.

Un text cu de toate, cu elemente de chimie, de matematică, de fizică, de medicină, de dragoste; o înșiruire de imagini, de stări emoționale, treceri de la un tablou la altul păstrând aceeași idee, referiri psihedelice, un pic de explicit. Tot poemul într-o dorință sau o observație care nu stă să fie găsită decât în ultima parte a poemului, ceea ce îi oferă tărie.

Sunt atât de multe descrieri la nivel de poem încât pot să zic că mi-a plăcut tot, dar mai ales:

\"singurătatea, mi-am zis privind către răsărit, e cel mai tare proxenet
căruia dacă-i ești client
iți face rost de cele mai bune futaiuri.\"

Să înțeleg că îți place astronomia.

Acum referitor la titlu, să fie oare iubirea între strălucirea stelei Canopus și experiența dilatată de gustul absintului?

Felicitări, well done!

Domnule, nu stiu cum faci, dar esti unul din putinii autori din virtual caruia ii reuseste convertirea vulgaritatii. E o vulgaritate neostentativa aproape, este pur si simplu, ca si praful de pe trotuar...Iata ca am inceput sa fac apologia vulgarului in literatura! nu ma recunosc, mai bine ma opresc. :))
Excelent textul - nimic nu mi s-a parut balast, totul e la locul potrivit - si nostalgia, si ironia fina, si revolta, si sarcasmul...
Chapeau!

eu nu cred ca este un poem de dragoste.oricat de greu ar fi de crezut, si toti poetii mi-ar sta impotriva, dragostea nu este cea mai, nici cea dintai, nici cea de de pe urma, nici cea fara de care, doar este, nepredicabila.inclin sa cred ca este un poem despre digestie, despre metabolism, despre osmoza, in felul in care canopus si black absint hole se absorb, se metabolizeaza, se....

chiar, ce?

casiopae ai dreptate in privinta titlului. aia este. ma bucur ca ti-a placut finalul unora le-a dat altfel de emotii. in privinta textului, el cam tinde sa fie un tablou al lui mendeleev dar in alt sens al cuvantului, multumesc.

adriana, pai e bine atunci. nici eu nu vad balast, dar e bine din cand in cand sa-i mai ascultam pe ceilalti, sunt misto punctele de vedere multiple, de cele mai multe ori fie te fac sa te simti si mai indreptatit fie te fac sa schimbi ceva. eu deocamdata nu am schimbat nimic :)

noemi, adevarul este dincolo de noi

Claudiu, nu m-am gândit că ar vrea să aibă niște elemente mendeleevice dar acum că ai zis, se pot observa mai bine acele elemente.

Acum, că s-a aprins discuția la nivelul textului aș vrea să explic scurt lui Noemi și Adrianei că dragostea e pură chimie (sunt foarte multe procese chimice care implică feromoni, vasotocină, oxitocină, miros și multe altele) iar fenomenul de osmoză înseamnă altceva.

Felicitări din nou Claudiu!

textul merita citit? eu nu cred! parerea mea! \"chimie\",da? chimie o fi la tine ce vrei tu dar nu mai explica nimanui! ca unii oameni vad normal! lasa-i in saracia lor cu duhul! ei nu simt miros! lasa-i sa creada! vulgaritatea nu-si are rolul in dragoste! ca nu mai este! putem scrie un tratat de medicina si scutim lumea de poezie! comentariile mi se par deplasate si in afara textului! idei despre viata avem toti! le punem la manele sau house! oricum, le stim cu totii! poezia e altceva! e nou! trebuie sa te vezi in ea...ca e rau...bine...dar nu vulgar! eu nu ma vad in vulgar! sub nici o forma! si e prea lunga, oricum! o poezie lunga are multe de transmis! a ta...mendeleevic, decat ultimul element...pare sfarsitul...

daca tu nu te vezi in vulgar nu pricep ce cauti aici

mă distrează cumplit wonder woman asta anaconda zburătoare probabil e propria mea relație de proporționalitate între imaginea foarte shiny și un toșă surâzător full speed ca o hondă în elan
adică benzi desenate
însă iată mie îmi place IV deși imaginația mea nu se pupă cu imaginea ta aia cu irișii chiar nu pot să-i văd abțibild mai degrabă bouquet

singurătatea îți spun , e cel mai tare poem
din care ieși din când în când la vânătoare
ca să pici frânt
și să visezi technicolor și agitat

alina imi pare rau ca de abia acum ti-am vazut comm-ul, te-au bagat la offtopic. mi-a placut ce-ai zis si felul in care ai zis-o. dar daca ar fi sa fac o analogie, tu cam esti prin poezia asta cu exceptia lui IV, pe acolo incep sa fiu eu. poate intr-o zi, o sa fiu si eu pe la tine, cine stie. in definitiv lumea inseamna schimburi si mixturi. nimic nu este fix sau liniar iar cine spune ca este ori nu are ochi sa vada ori nu are maini sa amestece. ma bucur ca ti-a prins bine lectura, asta inseamna c-o sa mai treci, ceea ce ma bucura. now, bring me that horizon.

draga laura musat. comunicarea e o parte la care stai foarte prost. am spus ca nu ai ce cauta aici vizand strict subsolul poeziei mele, nu site-ul. nu era nevoie sa specific asta pentru ca se deduce din context; daca insa tu nu poti deduce asta din context, inseamna ca gandirea ta poate fi caracterizata oricum in afara de analogica, ceea ce un mare minus pentru tendinta ta de a exista. in privinta vulgaritatii revin si spun: ai dreptate. ea nu exista in dragoste. in dragoste cur, penis, sani, umeri-craci, capra, perechi de catuse, spray-uri cu frisca, maini infipte in par sau masturbare, nu exista. dragostea este transcedentala si are loc la nivel telepatico-mistic cu ascendent in science fiction si influente parapsihologice vizand prin definitie plentitudinea sufleteasca in care cadem odata ce intalnim persoana potrivita, in locul potrivit, cu inima potrivita. dragostea nu este vulgara, egoista, rea, vanitoasa. ea e perfectiunea intruchipata, pentru ea traim pentru ea ne nastem si petru ea murim. din pacate exista pe pamant prea multi oameni si prea putine fiinte...

alice, alice aaalice ( dupa cum e refrenul melodiei): mai shiny decat un cadillac demarand pe south east boulevard. nu trebuie sa te distreze foarte tare acea femeie pentru ca \"acea femeie\" suntem cu totii ( barbati sau femei ) uneori, cate putin, in viata asta. adica asa, hiperboreici :) intre IV si restul exista o legatura. eu nu pot vorbi despre ea, bine ar fi ca nici tu sa nu o faci. doar sa stam sa ne uitam unul la altul, cu mainile apasandu-ne urechile si sa vorbim si sa ne intelegem, ca si cum am putea auzi ceea ce zicem.
te salut de aici, din honda mea civic si-ti zicand: And with the new day\'s morning/she felt it drift away

zic*

\"doar ca ma enervez repede cand vad ceva care ar trebui sa fie frumos, e transformat in vulgar!\"

zici ca lucrezi in comunicare ? sa inteleg ca atunci cand interlocutorul tau in loc sa fie intr-un fel e de fapt in altul, te enervezi ?

ca daca e asa inseamna ca nu reusesti sa faci fata lucrurilor cotidiene cand ele, in ciuda aparentelor se dovedesc a fi inselatoare. iar poezia, e si ea un lucru cotidian. mai coditian decat crezi. iar daca o poezie reuseste sa te revolte asa tare, nici nu vreau sa ma gandesc cum reactionezi cand \"te dezamagesc\" oamenii. nu cumva auzi voci care-ti spun de fapt ca lucrurile ar trebui sa fie mereu asa cum par ?
e posibil sa ai nevoie de terapie, tot ce trebuie sa faci e sa ceri ajutorul.

oana, i\'m glad about it.

Senzația de polifonie, de alternare a rolurilor, de gol și de plin… Probabil vine din ceea ce, rațional, aș putea deduce că este un joc de roluri. Ea își spune rolul ei, scena despărțirii îndelung gândită în cele mai mici detalii… reproșurile (“nu m-am ales cu nimic din acest univers înghețat”, “iluziile care nasc sentimente, iar sentimentele oameni”), tristețea jucată plin (“și mi-a păsat foarte puțin”, “dacă vântul cu imagini albastre / și hipertensiv inundându-mi părul / era o impresie sau chiar mâinile tale”) etc. El încadrează totul, fiind început și sfârșit, apoi asumându-și ruptura atât de tipic masculin, în afacerea bună a singurătății, însă de o tristețe copleșitoare.
Totul e dual, privirea ei îndreptată spre apus, a lui spre răsărit, peisajul aș zice suprarealist din III și realul scrâșnit din final… Ca de la stea la stea… and back again. De stea.

nicoleta, iti raspund intarziat dar, e bine totusi ca iti raspund pana la urma, nu ?:) ai interpretat bine versurile pe care le-ai citat. totusi, acest text nu vizeaza persoana pe care altii ar crede-o vizata. da, e incadrat totul pentru ca-n general, in cele mai bine 'afaceri' ti se cere totul. iti multumesc pentru vizita.

laura, de ce delirezi? eu nu te-am pus sa-mi citesti textul si nici nu te-am obligat sa declami ca-ti place. e alegerea ta sau, e vorba de gust pur si simplu, intelegi ? in ceea ce priveste orgasmele si poezia, mai citeste. s-ar putea sa ai niste surprize.

Cât de generoasă poate deveni limba romană cu talentul unui poet de a urmări o femeie iubită. Acest text este o capodoperă. Pe bune!