nica mădălina

Cea mai mică mișcare poate prăbuși tot. S-a săpat mult pentru a se ajunge aici. S-a așteptat foarte mult (în realitate, nu se știe cât; așteptarea, în fapt, e durata în curs) pentru ca toate

apoi îți amintești cum ai spălat picioarele tatălui tău pe ale mamei tale cum ai spălat corpul iubitului tău în momentul acela nu era corpul iubitului tău îți amintești și că ai sărutat

1 nevoia să știi că anumite persoane sunt bine și asta ca-ntotdeauna să țină loc de a fi bine tu nu e un mod sănătos de a trece dintr-o zi într-alta ar fi spus Carolina dacă ar fi existat ca

[eu am o cutie roșie cu scrisori și alte lucruri am coborât cutia roșie de pe mobilă imaginându-mi că dau drumul în cadă unui vaporaș din hârtie am găsit în cutia roșie busola știam că-i acolo un fel

cortex vortex cortex vortex în loc de abracadabra să nu-nnebunesc cortex vortex cortex vortex pisicile trec ce-i iubirea să căutăm nemișcarea departe de gustul sălciu când te uiți la propria-ți gură

sau despre cum te strecori înapoi în singurătate cam ca-n corpul de acum cinșpe ani ceva mai strâmt și lipsit de urme începi să te strigi cu toate numele pe care ți le-au dat de fapt tu cauți

aici în curtea spitalului de tulburați e foarte plăcut aer în stază dar nu foarte cald/ aparținătorii au voie încă să ne aducă țigări/ sunt tei și băncuțe verzi e gândul că sfârșitul se consumă de la

să recompui o ființă din tăcerile ei în timp ce înaintezi pe o stradă știută din copilărie atunci habar nu aveai că lumea se va deschide cum se va deschide că te va înghiți cum te va înghiți cu

în prima zi tu să bei să bei mult și să scrii peste tot „asta e” a doua zi prefă-te că-i prima abia într-a treia ăla mic dintre tâmple poate va prinde curaj să bată cuiele lipește-te de

acum nici măcar nu mai plouă lumina se descompune în fața unei ferestre zidite dincoace lucrurile de uitat se fac mai multe decât ce trebuie să țin minte și cățelul acela sub

și-ți voi zice: inima mea e-o pădure în care se-ascund tot soiul de animale rănite. într-o cameră scundă aprinzi lumina lași capul în jos te sprijini de zid și cuțitul cade cu zgomot.

și zăpada creștea invizibil oile fuseseră deja numărate deci somnul dormit trezia ca scoasă din cutie și apoi am dat colțul și lumina și spoturi și bere și vin celălalt celălalt știa că

Cu Familia Tót am făcut cunoștință într-o vineri seară. Și-a fost frumos. Nu pentru că astrele s-ar fi aliniat sau pentru că vinerea, fiind ziua lui Venus, e musai să fie frumos. Am făcut cunoștință

celălalt bucurești, dezgropatul în care balcoanele slab luminate sunt catedrale în somn, iar faptul că ceilalți există mă liniștește . lumea de-aici și lumea de-apoi - distincția asta a

panică panică panică de trei ori panică în toiul unei veri secetoase când pământul se crapă-n adânc și viermișorii coboară din cer și totul e bine de atâtea ori panică de atâtea ori

În definitiv, mâinile mici nu pot face totul. Că ele scriu și iubesc nu-i nimic. Că au mângâiat mortul și atâția copii. Că au ridicat bolovani din pământul reavăn și au hrănit gura.

spunea „eu sunt disperarea, tăcerea și nodul, eu am adus lâna din care femeile voastre își împletesc copiii de aur, eu am călărit zorii pe calea lactee și i-am biciuit pân’ la sânge, dincolo

am putea să ieșim dinspre nord spre cruzimi în aer doar pofta de viață a celor ce umblă prin el copacii ascund măruntaiele zilei privește copacii și uită copacii blânzi sângerând * grija

pentru că femeia aceea a greșit când a zis "lăsați poeții să vină la mine" acum primăvara castanii ei fac direct fructe și când trece pe trotuarele moi aude un fel de plâns dinspre margini

Te așteptai luciditatea să-nsemne ceva. Să nu te împiedici în coronițe de cabluri artere sens aripi spini, gleznele tale să înainteze în lipsa cuvântului a î n a i n t a. Lucrurile nu stau

Se ia crenguța de mesteacăn și se crestează un pic. Se așteaptă. Apa lui se adună încet. Se bea. Cu gândul la drumuri îmbrăcate-n ploaie. Cu gândul că acela ce nu mai este există.

Cele două pisici de pe bluza pijamalei, sunt ele cele care, atunci când Carolina încearcă să treacă într-o lume mai bună și caută cu ardoare un gând soporific, îi spun: dacă și tu ai un

tu să faci curat, să faci curat repede, să lași curat în urma ta, melcule mic ce-mi porți carnea în spate și-ncerci frunză cu frunză cu frunză cu frunză numa' numa' s-o găsi un locșor unde