apoi îți amintești cum ai spălat picioarele tatălui tău
pe ale mamei tale
cum ai spălat corpul iubitului tău
în momentul acela nu era corpul iubitului tău
îți amintești și că ai sărutat
Cu Familia Tót am făcut cunoștință într-o vineri seară. Și-a fost frumos. Nu pentru că astrele s-ar fi aliniat sau pentru că vinerea, fiind ziua lui Venus, e musai să fie frumos. Am făcut cunoștință
ACT PATRU
Personaje: Sibienii din Trupa Semne - adică Dana Anghel, Anda Ghazawi, Lorelei Ghazawi, Matthias Kregel, Iulia Merca, Gabriel Sterian, Ada Șoaică; surprinderea mea.
Decor: Sala Studio,
Vă puteți așeza. De pe scaun se vede mai bine ceafa scaunului din față. Nu de altceva.
Se vede pesemne și că mărimea contează. Și că numărul contează.
Aș fi văzut o scenă mai largă, un număr mai
De ceva timp, oricând mă trezesc la marginea sau în toiul vreunei mici recesiuni, când economia mea afectivo-emotivo-chimico-etc își ia colacul și pleacă la baltă, după moda prezentului macro, recent
Sau Târgoviște. Orașele de provincie sunt cuști mai cochete. Sau București. O cușcă mai mare, cu gratii mai greu vizibile și nici așa bine lustruite. Sau New York, for that matter. Important ar fi
1
nevoia să știi că anumite persoane sunt bine
și asta ca-ntotdeauna să țină loc de a fi bine tu
nu e un mod sănătos de a trece dintr-o zi într-alta
ar fi spus Carolina dacă ar fi existat ca
caut
prin cearceaful vraiște o coajă de zgaibă
să mă încapă. am pus totul la punct.
plămâni plini de heliu, inima goală de sânge.
puf pe fiecare vertebră să-mi crească atâtea aripi
câte
Dar noi ne iubeam
și nu era teamă, nu era jenă
s-o spunem, chiar și în poezii.
Ne iubeam
și în aer mirosul de pară
(miros de măr în pământ).
Îngerul tău și îngerul meu,
așezați în
Când a fost odată, prima lui dată, Avarul lui Molière presupunea o formă deja modernă de a da pe față o tară de când lumea și pământul. De pe cel francez, mi-l amintesc pe Louis de Funes, într-o
Un cutremur, când se întâmplă-năuntru, poate fi constructiv. Primul spectacol de teatru grație căruia am trăit acest lucru a fost Faust, pus în scenă de Silviu Purcărete. Bucuria și nerăbdarea cu
pentru că femeia aceea a greșit când a zis
"lăsați poeții să vină la mine"
acum primăvara castanii ei fac direct fructe
și când trece pe trotuarele moi
aude un fel de plâns dinspre margini
și-ți voi zice:
inima mea e-o pădure în care se-ascund
tot soiul de animale rănite.
într-o cameră scundă aprinzi lumina
lași capul în jos te sprijini de zid și
cuțitul cade cu zgomot.
În definitiv, mâinile mici
nu pot face totul.
Că ele scriu și iubesc nu-i nimic.
Că au mângâiat mortul și atâția copii.
Că au ridicat bolovani din pământul
reavăn și au hrănit gura.
[eu am o cutie roșie cu scrisori și alte lucruri am coborât cutia roșie de pe mobilă imaginându-mi că dau drumul în cadă unui vaporaș din hârtie am găsit în cutia roșie busola știam că-i acolo un fel
Nu o să pot răspunde la plural. Sunt încă la cald, sub gradele thalice ale Spovedaniei la Tanacu. Pot răspunde la singular și mă gândesc cum să-mi așez impresiile astfel încât să evit orice exces de
am putea să ieșim
dinspre nord spre cruzimi
în aer doar pofta de viață
a celor ce umblă prin el
copacii ascund măruntaiele zilei
privește copacii și uită
copacii blânzi sângerând
*
grija
E un truism că a trăi ismele și mai ales a le retrăi, chiar și prin transpunerea lor în teatru, chiar și pentru peste o oră, mai mult sau mai puțin retoric, este mai greu decât a vorbi, oricând și
poate că somnul nu e o întrerupere
poate încep să trăiesc când dau să adorm
și creierul se descarcă electric în tălpi coapse brațe
în ceafă în tâmple în piept și în abdomen
mă ridic merg un
S-ar fi putut termina când i-am privit chipul
(mâinile mi se topeau pe obrajii lui reci) și
i-am spus la ureche te iubesc mult.
Visul însă nu se oprește, ca să nu ne trezim.
Și m-am trezit
tu să faci curat, să faci curat repede,
să lași curat în urma ta,
melcule mic ce-mi porți carnea în spate
și-ncerci frunză cu frunză cu frunză cu frunză
numa' numa' s-o găsi un locșor unde
E Tim Carroll, trebuie să-ți faci timp. Și mi-am făcut, pentru premiera (de dinaintea premierei oficiale) spectacolului Totu-i bine când se sfârșește cu bine, de William Shakespeare, în sala mare a
Cine să știe unde poate ajunge? Poate și la tine. Cum ce anume? Revolverul! Un obiect-pretext pentru o tramă psihologică, precum oricare altul ce poate transforma viața în moarte. Un
NM