cam necam

zgaiba presupune deja coajă, sau e chiar ea însăși o coajă.

iar \"pedalarea\" acelei \"biciclete\", mai ales fără lanț și traseu... hm... știi ce înseamnă? textual, în argoul englezesc european (ca să zic așa), înseamnă fix starea pe care o obții după ce te droghezi cu un anumit tip de LSD, denumit \"bycicle\" - exact ca în piesa celor de la Queen. în care, evident, nu e vorba despre \"eu vreau să merg pe bicicletă\" etc., atunci când zice \"I want to ride my bycicle / I want to ride my bike\".

oricum, strofa asta mică din final e faină.

marius, esti generos. ma si mir ca se remarca o structura coerenta dincolo de existenta a trei parti. multumesc pentru opinie si argumentele ei.

mihai, ca si zgaiba, si sensurile au straturi, pesemne. multumesc si tie pentru lectura.

Mădălina, nu sunt generos deloc în situația de față. Structura respectivă e ca un schelet în jurul căruia elementele componente levitează în forma finală dar nu sunt conectate între ele, scopul fiind acela al prezentării lor în detaliu.

Mie unul îmi plac textele care sunt altfel față de restul - smart.

you\'re welcome!

atunci thanks again. si pentru revenire.

Madalina,
in ton cu semi/ton. deconstructiva pohema, trece prin labirintul ingerilor cu iluzia visului implinit.

cu prietenie,

hm, mai degraba forfecata decat deconstructivista.
multam de trecere.

mada poemul asta-i dens si tare ca sangele inchegat.omul e o zgaiba mereu in pericol sa sangereze, sa doara sa se vindece si asta ma uimeste ca vindecandu-se moare. din moment ce te simti o rana pregatita sa te-nveleasca o coaja de zgaibaeste normal sa inceapa usurarea prin excludere a ceea ce presupune o zgaiba omeneasca. nu mi se pare nimic mai firesc ca pe scara de valori ale tale, inima sa fie deaspupra inaltarii si ca sa poti ajunge la ea sa se treaca obligat prin inaltare. imaginea din final nu are legatura cu l.s.d ul, numai cine vrea sa se reduca pe sine la asta vede asta. e mai degraba o imagine absurda cea a bicicletei fara lant si traseu desi un drum exista din moment ce se pedaleaza. un sisif fara bolovan urcand o panta perfect orizontala.

domnule Parvescu, aratati-mi si mie un inger cu iluzii. de ce si pt ce si-ar face ingerii iluzii?

absurd sau nu si despre zgaiba, spun ce bine ca exista genunchi sa se juleasca. asta ca sa nu se ramana cu capul spart. daca textul e dens, poate, pe acelasi principiu al absurdului, din panta se face rampa. sa nu sufoce, asta tot sper.
multumesc de cuvinte