Poezii

Cea mai mică mișcare poate prăbuși tot. S-a săpat mult pentru a se ajunge aici. S-a așteptat foarte mult (în realitate, nu se știe cât; așteptarea, în fapt, e durata în curs) pentru ca toate

NMnica mădălina

0

0

apoi îți amintești cum ai spălat picioarele tatălui tău pe ale mamei tale cum ai spălat corpul iubitului tău în momentul acela nu era corpul iubitului tău îți amintești și că ai sărutat

NMnica mădălina

0

1

1 nevoia să știi că anumite persoane sunt bine și asta ca-ntotdeauna să țină loc de a fi bine tu nu e un mod sănătos de a trece dintr-o zi într-alta ar fi spus Carolina dacă ar fi existat ca

NMnica mădălina

0

0

poate că somnul nu e o întrerupere poate încep să trăiesc când dau să adorm și creierul se descarcă electric în tălpi coapse brațe în ceafă în tâmple în piept și în abdomen mă ridic merg un

NMnica mădălina

0

2

[eu am o cutie roșie cu scrisori și alte lucruri am coborât cutia roșie de pe mobilă imaginându-mi că dau drumul în cadă unui vaporaș din hârtie am găsit în cutia roșie busola știam că-i acolo un fel

NMnica mădălina

0

0

cortex vortex cortex vortex în loc de abracadabra să nu-nnebunesc cortex vortex cortex vortex pisicile trec ce-i iubirea să căutăm nemișcarea departe de gustul sălciu când te uiți la propria-ți gură

NMnica mădălina

0

0

sau despre cum te strecori înapoi în singurătate cam ca-n corpul de acum cinșpe ani ceva mai strâmt și lipsit de urme începi să te strigi cu toate numele pe care ți le-au dat de fapt tu cauți

NMnica mădălina

0

2

aici în curtea spitalului de tulburați e foarte plăcut aer în stază dar nu foarte cald/ aparținătorii au voie încă să ne aducă țigări/ sunt tei și băncuțe verzi e gândul că sfârșitul se consumă de la

NMnica mădălina

0

0

să recompui o ființă din tăcerile ei în timp ce înaintezi pe o stradă știută din copilărie atunci habar nu aveai că lumea se va deschide cum se va deschide că te va înghiți cum te va înghiți cu

NMnica mădălina

0

0

în prima zi tu să bei să bei mult și să scrii peste tot „asta e” a doua zi prefă-te că-i prima abia într-a treia ăla mic dintre tâmple poate va prinde curaj să bată cuiele lipește-te de

NMnica mădălina

0

0

acum nici măcar nu mai plouă lumina se descompune în fața unei ferestre zidite dincoace lucrurile de uitat se fac mai multe decât ce trebuie să țin minte și cățelul acela sub

NMnica mădălina

0

2

și-ți voi zice: inima mea e-o pădure în care se-ascund tot soiul de animale rănite. într-o cameră scundă aprinzi lumina lași capul în jos te sprijini de zid și cuțitul cade cu zgomot.

NMnica mădălina

0

3

și zăpada creștea invizibil oile fuseseră deja numărate deci somnul dormit trezia ca scoasă din cutie și apoi am dat colțul și lumina și spoturi și bere și vin celălalt celălalt știa că

NMnica mădălina

0

2

celălalt bucurești, dezgropatul în care balcoanele slab luminate sunt catedrale în somn, iar faptul că ceilalți există mă liniștește . lumea de-aici și lumea de-apoi - distincția asta a

NMnica mădălina

0

4

panică panică panică de trei ori panică în toiul unei veri secetoase când pământul se crapă-n adânc și viermișorii coboară din cer și totul e bine de atâtea ori panică de atâtea ori

NMnica mădălina

0

2

În definitiv, mâinile mici nu pot face totul. Că ele scriu și iubesc nu-i nimic. Că au mângâiat mortul și atâția copii. Că au ridicat bolovani din pământul reavăn și au hrănit gura.

NMnica mădălina

0

4

spunea „eu sunt disperarea, tăcerea și nodul, eu am adus lâna din care femeile voastre își împletesc copiii de aur, eu am călărit zorii pe calea lactee și i-am biciuit pân’ la sânge, dincolo

NMnica mădălina

0

2

am putea să ieșim dinspre nord spre cruzimi în aer doar pofta de viață a celor ce umblă prin el copacii ascund măruntaiele zilei privește copacii și uită copacii blânzi sângerând * grija

NMnica mădălina

0

4

pentru că femeia aceea a greșit când a zis "lăsați poeții să vină la mine" acum primăvara castanii ei fac direct fructe și când trece pe trotuarele moi aude un fel de plâns dinspre margini

NMnica mădălina

0

4

Te așteptai luciditatea să-nsemne ceva. Să nu te împiedici în coronițe de cabluri artere sens aripi spini, gleznele tale să înainteze în lipsa cuvântului a î n a i n t a. Lucrurile nu stau

NMnica mădălina

0

0

Se ia crenguța de mesteacăn și se crestează un pic. Se așteaptă. Apa lui se adună încet. Se bea. Cu gândul la drumuri îmbrăcate-n ploaie. Cu gândul că acela ce nu mai este există.

NMnica mădălina

0

3

Cele două pisici de pe bluza pijamalei, sunt ele cele care, atunci când Carolina încearcă să treacă într-o lume mai bună și caută cu ardoare un gând soporific, îi spun: dacă și tu ai un

NMnica mădălina

0

2

tu să faci curat, să faci curat repede, să lași curat în urma ta, melcule mic ce-mi porți carnea în spate și-ncerci frunză cu frunză cu frunză cu frunză numa' numa' s-o găsi un locșor unde

NMnica mădălina

0

2

Dar noi ne iubeam și nu era teamă, nu era jenă s-o spunem, chiar și în poezii. Ne iubeam și în aer mirosul de pară (miros de măr în pământ). Îngerul tău și îngerul meu, așezați în

NMnica mădălina

0

4

Sigur voi arde. Și casa va arde până la capăt. Mirosul deja se deșiră în aer. Noi ardem deja. Mustățile din polistiren se țin tari. Și ochișorii de sticlă. Omul pe fiul omului și

NMnica mădălina

0

6

S-ar fi putut termina când i-am privit chipul (mâinile mi se topeau pe obrajii lui reci) și i-am spus la ureche te iubesc mult. Visul însă nu se oprește, ca să nu ne trezim. Și m-am trezit

NMnica mădălina

0

0

uneori într-o mare de labagii zărești omul pe bune aproape sfârșit vibrație albă pulovăr în dungi se îndreaptă spre tine cu ochii închiși are alții pictați peste tot și dintr-o dată nu te

NMnica mădălina

0

1

.în sinea ei, durata nu știe cât poate să țină doar este, femeia la fel. Te cred pe cuvânt n-am fost acolo vreodată m-au consemnat la domiciliul unui perete. pâine și apă zi după zi. o

NMnica mădălina

0

3

caut prin cearceaful vraiște o coajă de zgaibă să mă încapă. am pus totul la punct. plămâni plini de heliu, inima goală de sânge. puf pe fiecare vertebră să-mi crească atâtea aripi câte

NMnica mădălina

0

9