Poezie
Nostalgie
1 min lectură·
Mediu
Se ia crenguța de mesteacăn
și se crestează un pic.
Se așteaptă.
Apa lui se adună încet.
Se bea. Cu gândul
la drumuri îmbrăcate-n ploaie.
Cu gândul că acela
ce nu mai este
există.
034100
0
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.