Dar noi ne iubeam
și nu era teamă, nu era jenă
s-o spunem, chiar și în poezii.
Ne iubeam
și în aer mirosul de pară
(miros de măr în pământ).
Îngerul tău și îngerul meu,
așezați în
Sigur voi arde.
Și casa va arde
până la capăt.
Mirosul deja
se deșiră în aer.
Noi ardem deja.
Mustățile din polistiren
se țin tari.
Și ochișorii de sticlă.
Omul pe fiul omului
și
Să fii spectator, e și acesta un rol. Chiar entuziast, în cazul unui festival de teatru precum a opta ediție a Festivalului Shakespeare, desfășurat la Craiova, sub semnul lui „lumea-i un teatru, noi
S-ar fi putut termina când i-am privit chipul
(mâinile mi se topeau pe obrajii lui reci) și
i-am spus la ureche te iubesc mult.
Visul însă nu se oprește, ca să nu ne trezim.
Și m-am trezit
Un cutremur, când se întâmplă-năuntru, poate fi constructiv. Primul spectacol de teatru grație căruia am trăit acest lucru a fost Faust, pus în scenă de Silviu Purcărete. Bucuria și nerăbdarea cu
Marguerite Duras spunea despre Sartre că nu a scris, pentru că nu a acces la scrisul pur, fiind mereu contaminat de elemente din mediul înconjurător (morale, sociale, politice). Iar noi aflăm zilnic
2012 e după colț și, fiind an aniversar Caragiale, peste tot în lumea bună a teatrului românesc, se montează, firește, Caragiale. Craiova nu se sustrage fenomenului și a oferit deja premiera piesei O
și cum stăteam eu cu berea brună în față, la una dintre terasele de lângă Teatrul de Comedie bucureștean, relecturând din Note și contranote a lui Ionesco și făcând însemnări în creion pe agendă, cum
uneori într-o mare de labagii
zărești omul pe bune
aproape sfârșit
vibrație albă pulovăr în dungi
se îndreaptă spre tine cu ochii închiși
are alții pictați peste tot și
dintr-o dată nu te
„Eu cred că personajul e fascinant și unic și cred că aici e atracția”, spunea regizorul Vlad Mugur, în timpul montării Hamletului clujean de acum ani buni. Cred că acest lucru este valabil și pentru
Uneori, duminica e o zi în care poți fi cine vrei și chiar cine nici nu te gândești că ai putea fi. Într-una dintre duminicile trecute s-a întâmplat să fiu Ludovic al XIV-lea și, timp de aproape două
Pe acoperiș ciorile
fac desene în smoala încinsă
ciugulesc chiștoace aterizate
de la un etaj superior
tropăie și târcolesc așteptând
câte-un suflet să iasă
pe fereastra de la ATI
să-l
E Tim Carroll, trebuie să-ți faci timp. Și mi-am făcut, pentru premiera (de dinaintea premierei oficiale) spectacolului Totu-i bine când se sfârșește cu bine, de William Shakespeare, în sala mare a
Dacă suntem de acord că întrebarea A fi sau a nu fi rămâne măduva textului shakespearian prin care Hamlet se păstrează viu, putem afirma că moștenirea hamletiană nu este despre răspunsuri, ci despre
E un truism că a trăi ismele și mai ales a le retrăi, chiar și prin transpunerea lor în teatru, chiar și pentru peste o oră, mai mult sau mai puțin retoric, este mai greu decât a vorbi, oricând și
Cine să știe unde poate ajunge? Poate și la tine. Cum ce anume? Revolverul! Un obiect-pretext pentru o tramă psihologică, precum oricare altul ce poate transforma viața în moarte. Un
Recunosc, bucuria redeschiderii stagiunii la Play-ul craiovean, de către compania Teatrulescu, mi-a fost, vineri 24 septembrie, egală cu nerăbdarea cu care așteptam să urmăresc pus în scenă textul
Oricum le-ai privi, prin lupa oricărei dialectici, fie ca dimensiuni fenomenologice ale sensibilității sau ca numene, fie ca vorbe sau realități, timpul și spațiul nu te lasă rece. Despre timp numai
Chiar mai clar decât lumina de reflector că prima dată contează ca apariție, și nu doar ca aparență. Apariția premierei Neînțelegerii după Camus, ca proiect al trupei Teatrulescu din Craiova,
La picioare sala ticsită cu tineri care ar putea lesne exemplifica teoria evoluționistă. Ne tragem din maimuțe, de aceea ne maimuțărim. Pe rândul din fața mea o doamnă cu abonament afirmând că și-ar
De ceva timp, oricând mă trezesc la marginea sau în toiul vreunei mici recesiuni, când economia mea afectivo-emotivo-chimico-etc își ia colacul și pleacă la baltă, după moda prezentului macro, recent
Despre teatrul jucat în spații înguste, inclusiv cafenele, poți spune multe, dacă asta-ți propui. Dar nu poți spune că te apasă. Ca spectator, te suspendă. Între intimitatea prezenței lângă actor,
NM