LaurA MusaT

III. În tren, oamenii comunicau din priviri. În cazul în care aveai mai mult de mers, puteai să-ți faci o mulțime de cunoștinte noi. Era și un lucru util pentru că cei care ajung la serviciu la ora

Ceasul anunța ora 07.30. Micul Iuda vru să seteze alarma la nivelul 5, pentru că melodia silențioasă n-ar fi reușit decât să-i strecoare încă un vis psihedelic în somnul matinal. Deocamdată se rezumă

să mă iei cu tine i-ar fi spus... el rătăcind scena și intuind decorul ar fi lătrat a pustiu îl scoate din sertar îl așează cu grijă înapoi ca pe o diplomă de merit atunci vine în vizită stă

era frig acolo unde patul trebuia să fie în nuanțe mâini degerate cereau alte nenorociri piciorușele se cuibăreau doar între ele închipuit corp după corp înșelăciuni cu mâna stângă și

sub ochi alei bine conturate mireasa singură urlă vopsită în negru aleargă după trecători când se împiedică e pentru că bate vântul iar rochia e fier ruginit astăzi s-a sinucis machiată

Abia mă trezisem și mi se părea că tavanul este mult mai sus ca de obicei, că albastrul peretelui din stânga făcuse rocada cu orange-ul din dreapta. “Mai e camera mea?!” mă întrebam ca un om

eu nu am vrut să te ucid Gauguin credeam ca-i să mă vezi era un strigăt de nevoi ușor mă duc spre casa galbenă în fașă mă întorc la rădăcini ascunse adânc în pământ totul se

Dormeam adânc pentru că, altfel, nu aș fi auzit bătăile în ușă ca niște artificii de Crăciun. Andrei cred că plecase deoarece cu veacuri în urmă o poartă era trântită de parcă nu visa nimeni.

gândurile nu știau să râdă cădeau în ploi de funingine iar șoaptele apelor mureau la izvoare în scene trandafirii actorii erau îmbrăcați în amăgiri veselia se pierduse în doliu ca o

valuri de lumină se strecoară sinuos ca undele apei astăzi vă pricep din asfalt mă sparg în bucăți veniți doar vă aștept dar nu pășiți când am să zbor în cerc atunci să

fereastra se tulbură și se ascunde când mă vede femeile bat avid cu pumnii în ușă veniți dar nu atingeți căci virginitatea mea nu trebuie alterată cârlionții voștri vor fi dezmierdați dar

nu mai am cruci dar mă port printre stropi de singurătate Adad mă scuipă din plămâni mi-e frig teamă să te pierd să nu uiți să mă chemi aștept... țigara se duce mai încet decât

odată îi șoptise să rămână au plâns împreună și au alunecat dincolo cu orientări opuse el mergea cu pași siguri către un ritual al hazardului iar ea improviza și bătătorea un drum ce părea

mai demult îi strigase să te întorci și acum se auzea ecoul blând celelalte vieți mergeau parcă stropite cu licori magice esența nu o găsise sau poate nu căutase materie cenușie înmuiată

câteodată îmi spăl păcatele în latrină lumânări triste spovedanie unor dansatori goi căci zeii mei sau ai tăi împrumutați trebuie dați înapoi gerul foc în cuptor atacă tâlharii și-au

îți amintești când moartă dădeai viață corpului cu pumni durere efort? 13 ziua în care te născusei dispăruse din calendar lătrai la câini narcisiști ce ridicau coada și

drumuri netede începeau de la frunte iar aleile se prelungeau până hăt departe Luna contrast pe un fond negru lucid mai așeza ca un tablou o imagine nedeslușită niște umbre poate de