teatrul pustiu al amăgirilor

Laura, imi place subtitlul.
Am o mica nedumerire in legatura cu versurile \"iar șoaptele apelor
mureau la izvoare\" - Eu vad izvorul ca o nastere, o nastere a puritatii, a transparentei. Tu nu ?



cu drag,
Laur!

mureau din momentul in care se nasteau! trist, nu? asta este rostul poeziei! comparatiile sunt intre extreme: tot frumosul transformat in inesteticul de acum: \"veselia se pierduse în doliu ca armonie fără esență\"!

eu cu drag pot zice că-mi place poemul tău, are multe calități, surprinde interesant, cel puțin din punct de vedere metaforic, stări demne de meditație...
sesizez totuși câteva clișee care ar putea fi evitate(sau modificate):
\'șoaptele apelor\'
\'scene trandafirii\'???
și chiar titlul pare ușor redundant, mă rog, părerea mea
am reținut(fără versul 4)Ș
\'veselia se pierduse în doliu
ca o armonie fără esență
dar rolul meu
era de apostol\'
cu prietenie,
eugen

sunt onorata de trecere iar sfaturile le voi lua in considerare! te mai astept!

cu prietenie,
Laura