Plouă pe Sirenei

spuneam în gând \"așa, și?!\" la citirea primei părți a textului. finalul m-a lăsat un pic fără aer. :) era previzibil că mie o să îmi placă textul acesta (pentru mine era previzibil!). e important când finalul unui poem te face să îl reiei. să citești din nou, de la capăt. cumva altfel.

si eu tot recitesc poezia aceasta. normal, ca nu mi-au placut randurile \"eu stau la balcon, beau bere si ragai
si mama ma face porc needucat / ce injuratura as trage dar nu am cu cine.\" :D, dar poezia convinge, impune credibilitate, tenteaza gratie notei sale cumva distinctive in contextul a ceea ce si cum se mai scrie azi.
(mi-ar fi sunat mai bine \"pe strada Sirenei\", pentru ca am vazut la Radu Herinean ieri ca ploua pe Sofia, am crezut ca orasul tau se numeste Sirena :D)

Inteleg de la Silvia ca nu-i plac vulgarele. Se uita pe indeva ca literatura laica era toata tactila folosind o limba neaose colorata si plina de farmec (vezi Rablais , Villon , etc) Cu timpul normele s-au schimbat, azi nu mai e la moda limbajul popular, ci flatulente pseudo-intelectuale. Eu zic ca daca avem de trimes un mesaj trebuie facut pe toate octavele si cu tricurile limbii, daca e nevoie si cerut de text sau de atmosfera lui. Altfel facem lucrurile doar pe jumatate.

un francis jammes mai barbat. daca ai mai scutcircuita discursul.

Un Greuceanu in lupta cu un zmeu imaginar, care il baga in pamant pana la genunchi, pana la coate, cu toata forta de strivire a lucrurilor inconjuratoare. Ploaia nu mai este apa vie, ci apa moarta, un pretext pentru solilocvii pretins dialogale cu fereatra sau vrabioiul din cais.
Finalul foarte inspirat, dragostea intrata si ea in pamant pana la jumatate datorita \"ploii\" (sa nu deschizi totusi ochii, altfel de ploaie deci).
Cea mai inspirata imagine ramane, dupa parerea mea, aceea a ferestrei care-si cresteaza imaginea cartierului.

daca mi se pare reusit textul asta e pentru ca e o pendulare neasteptata din real in ireal. pornesti de la o atmosfera pentru ca perspectiva sa se restringa interior. si chiar daca aerul e rece si unele expresii taioase, ai un sentimentalism placut, ponderat pe care-l apreciez.
de sub umbrela,

E frumos. Asfaltul nu se înmoaie decât la ploaie de raze, dar dacă spui tu că se înmoaie și la ploaie, data viitoare, când va ploua mult, nu va trebui să mă mai mir văzând atâta apă pe străzi. Probabil că asfaltul se înmoaie și apa e de colo până colo, adică de la pânzele freatice și până la baza stropilor. Cum s-or fi descurcând șoferii? Frumos textul. Frumos și sufletul, trecând peste râgâială. O noapte liniștită.

Mă întreb în ce măsură \"râgâitul tău\", coroborat cu altele, au vreo importanță în \"lipsa prieteniei\". În rest, am mai citit și eu un text pe care-mi place să-l numesc poezie. Și una chiar foarte frumoasă.

Îmi place ideea tipului ce stă cu o bere pe balcon, râgâitor și “miserupist” care privește în gol și, pe seama lumii de blocuri și gunoaie și ploaie “scoate” o poezie cu o idee și cu exprimări clare (pe care le iubesc atât de mult). Eu zic că e de bine și râgâitura merge la fix!

Mi-a plăcut mult de tot ultima strofă, dar nu numai. Eu zic că ai umor și imaginile sunt atât de clar conturate încât după ce am citit poezia, m-am șters la ochi, de parcă aș fi ieșit de la Cinema.
:)

Mai Claudel, ai inceput sa-l citesti pe Cartarescu....Chera mu? Din punctul meu de vedere textul are nota de trecere, chiar daca se vad clar influente in stilul folosit. E si asta o arta, sa iei fragmente de pe ici colo si sa incropi o poezie, ai uitat sa apropii blocurile tragand de firul de telefon. Normal ca ragaieli nu este poetic, cei care vor sa ragaie in public normal ca sunt porci si nu poeti. Poeziei i se impune un limbaj fortat pentru a fi in ton cu porcimea generala, foarte frumos. Stii, se pot face bani si cu unele copii reusite ala Monei Lisuca...
De fapt singurul lucru autentic in poezia ta este - eu stau la balcon, beau bere si ragai si mama ma face porc needucat - in rest le-ai imbinat destul de bine(ce de obicei) si ai desavarsit poema acesta frumusica.

si te oftici ?

nicidecum dragul meu tanar, sa stii ca daca ai fi cu adevarat bun ca poet si autentic, te-as respecta, mai ales ca esti din locul acolo unde ovidius plange marii. Apropo, s-ar putea sa ne vedem pe la toamna, sper sa-ti faci lectiile pana atunci. Va voi invita pe toti la un suc.. pe tine si celebra gasca. Salut.

alina, in general stiu ca esti pretentioasa la texte, pretentioasa fiind vorba de ideea lor. stiu cat de usor te plictisesti dar iete ca nu stiam de chestia cu previzibilitatea. o parere de genul asta, din partea ta e mai mult decat o zi frumoasa, multumesc :)

silvia, asa ii zice, strada sirenei intr-adevar, e in spatele blocului meu. poate ca suna ciudat chestia cu ragaitul dar e mai bine cand suntem obiectivi in privinta momentelor prin care trecem. cum zicea ianus prin manifestul ala al lui, sau dumitru crudu parca, daca zici cerul e innourat n-ai zis nimic. nu e la fel de innourat si azi si maine si poimaine, e mereu ceva diferit.
stiu poezia lui radu:) oricum, tot apare sirenei! :)

anuar, cateodata ii mai plac, crede-ma, stiu foarte bine de la niste texte mai vechi, dar tre sa fie foarte bun.

felix, daca zic ca-s fracturi?:) nu l-am citit pe tipul de care spui.

nicoleta, nu stiu cum de fiecare data cand apari in subsolul textelor mele am cate o revelatie. de ex. cand am zis de faza cu pana la genunchi si coate, nu m-am gandit sa fac o paralela la bagatul in pamant al zmeului stii ? dar dupa comentariul tau mi-am dat seama fara sa vreau ca am facut-o, si mi s-a parut interesant. mi se pare super ciudat cum reusesti tu mereu sa ai viziunile astea asupra textelor mele, sigur nu suntem vecini ?
:)


ioana sunt onorat de vizita. asa este, uneori lucrurile sunt mai frumoase cand totul porneste de la cotidian, banal, obisnuit sau inestetic. multumesc.

mariana, se inmoaie la ploaie, si pot depune marturie, doua cutii de bere de aseara, care desi-s goale, inca mai au ceva... de spus.

cristian crede-ma ca au. e nevoie uneori, sa fim mai rai, mai golani un pic. chiar si-n poezie.

raduuuu, ce ai si tu cu ragaitul. sunt ei oameni care plang in lipsa prietenilor. eu ragai, dar asta nu inseamna ca mie imi este mai bine decat le e lor :)

maria in sfarsit in sfarsit, cineva de partea mea si a ragaielii. tocmai asta era si ideea cu miserupismul ala, ma bucur ca asa ai perceput textul, si te mai astept pe la mine.

nicoleta, mi-ai adus aminte de cinema! nu am mai fost de ani buni. ultima oara m-am imbatat la cabina cinema-ului unde a fost director tataia, dar mai departe nu pot sa zic ca ma fac de ras:)

daca e sa fiu sincer, versurile astea cred ca sunt prea patetice :

- altfel ai putea sa iubesti
lucrurile numai pe jumatate -

in rest un text ok.

Claudiu, mi-ai placut... Dar s-au spus atitea, ca mi s-ar parea ca vorbesc in pustiu sa ma mai apuc de dat argumente. Doar atit: mi-a placut. Se scrie bine pe Sirenei cind ploua.

bati campii

pe Sirenei se intamplau foarte multe lucruri bune la un moment dat. acum nu se mai petrece nimic, pustiul a imbratisat volubilul iar esentele toate au decazut in starea inghetului interior. chiar si-asa iti multumesc pentru aprecieri. cand ploua pe Sirenei era magic (desi pentru unii, majoritatea chiar, era doar noroi + caini, pisici, cearsafuri si atat).