hose pablo

să dai drumul greu / să dureze o veșnicie dragostea / să dai toate florile îmbietoare la o parte / să vezi urâciunea de după / mirosurile firești / gol să alergi cu vinul în mână prin pajiștile din

nu reușești să observi dar se pare că cineva sau ceva rupe pe furiș bucăți groase și roșii de carne din trupul tău senilitatea ți crește cu fiecare zi umanitatea în particular societatea se face

am speranța că mai sunt oameni curioși: am scos o plachetă de versuri le editura "Tracus Arte", la finele lui 2012. se numește ea "google translate: ștefan vodă". un text sau două au apărut la un

Ca zăpada spălată în lumina soarelui de dimineață Ca veselia dimineții și a sclipirii razelor pe omătul prea alb Când fără să vrei uiți de morțile și de tristețile din juru’ți Când bucuria nu

pentru că ești atât de frumoasă / mă îndrăgostesc de tine încontinuu. pentru că dragostea este un cuvânt prea puțin și prea mic pentru a descrie boțul care s-a adunat acolo lângă inimă. pentru că

Tu pe care oki faci întodeauna sosul Pe ochiul mijlociu din partea stângă a plitei Și garnitura (orezul, grecika, macaroanele) pe cel mijlociu din dreapta Sau faci invers sosul întodeauna pe

soarele topește, pe unde apucă, suprafețe mici de zăpadă. nici zăpada, dacă e s-o luăm pe bune, nu-i foarte insistentă să rămână jos. a nins doar așa, să ne ungă ochii: poftiți niște zăpadă, macăr

am mâncat împreună mult pop-corn față în față cu south park ceva din ziua de ieri s-a strecurat și în asta de astăzi la stație o femeie în vârstă împingea un cărucior în care era altă femeie

orice bucată de pâine pe care o bag în mine este bucata pe care ai refuzat-o tu s-o mănânci eu mănânc pentru tine ca tu să nu stai flămândă orice leu pe care i-l întind cerșetoarelor tinere și

ea ar ciuli urechile și ar rumega verdeața necontenit. eu sunt ca vaca asta. ochii mei refuză să vadă iar urechile nu vor să asculte. mâinele mele nu vor să facă ce vrea Cuvântul și pornirea bună, ci

Pașii mă duceau singuri spre locul unde făcusem focul și unde băusem colosal cu o zi înainte Nu vroiam să revăd locul faptei de parcă exact acolo scormonisem un cuțit în burta cuiva de fapt

BIÓNICÃ s.f. Ramură a ciberneticii care își propune să introducă principiile de funcționare a sistemelor vii (în special ale creierului) în electronică. [. până una alta vreu să vă spun că dacă

Ce exact ar însemna pentru moldoveni modificările de preț din aprilie curent? Nu-i neapărat ca în calendar să figureze data de 1 aprilie 2011 pentru ca lumea să discute, pe la colț de

când am intrat și te uitai mirată la puloverul cela al meu cu cerbi atunci barcelona pierduse și donetsk bătuse 3 și tu te uitai încremenită la mine ăsteia îi merge îmi spuneam uitându/mă

stau comod în fotoliu de parc-aș călări un tron asta mică se joacă / abia ținându-și răsuflarea / cu anumite părți ale feței mele inerte mcm poate fi uneori la fel de bizar cum sunt filmele

1 ridic mâna dreaptă destul de nesigur oricum / așa e atunci când îți urmezi visul mi-o împlânt în piept scot de acolo inima și o arunc undeva pe jos / pe un trotuar asfaltul e plin de mâzgă

din moscova tata ne aducea cacao nesquick înfundam lingura mare când nimeni nu era acasă în gurile noastre a mea și a surorii mele totul ca nisipul mă simțeam vinovat față de tata nu

este exact cum s-a întâmplat pe marginea drumului care ieșea din curte și ducea spre fosta fabrică de computere adică geva gen un tip spunea: urcă în mașină, altfel o să ai mari

năvălește soarele de amiază orbii sunt în căutarea chioșcurilor de legume scrie: pauză la tine în stomac se adună toată furia răzbunarea lui Dumnezeu a venit odată cu soarele ăsta necruțător

Mă vedeți cum dimineața asta Am lăsat un căcat foarte proaspăt în veceu Nu din ăsta pe care îl purtăm în burțile noastre Zile întregi Dar unul foarte proaspăt Care te face oarecum să te simți

1 Probabil ești deja la curent Că lumea în care trăim Adică tu și eu iubito Este inundată cu căcat În jur numai excremente Și descreierați care Vor să se agațe în disperarea lor De

În ziua aceea m-am simțit ofensată și respinsă. Toate speranțele mele s-au prăbușit ca un vas pe care-l arunci pe gresie, iar el, se face numai cioburi Ecaterina, 19ani Când am citit despre

sunt juni își savurează pubertatea declarând război cercului închis în care se învarte mizeria chemând viața încolăcită lângă șemineu chemând-o la un duel carnea lor e vânjoasă într-atât