eva - an nou

cam slabut finalul, la mai mare :)

este un mare poet. la multi ani. ca si aceasta poezie. hose pablo este ca un fel de cal pe care stapanul il ia dimineatan spre camp. dar unde este campul?si atunci iata cum noi vedem ca stapanul este chiar in crucea pe care o face
bravo batrane. mi e dor sa bem o votca tu un vin doar eu

silisteanu, bem o votca amandoi. doar vremea asta bat-o... nu ne tinem dupa ea.

george, multam pt urare

mancam popcorn si realizam ca ceva din ieri e in azi fix cand o tipa impinge pe o alta tipa-n carut la deal si barbatii se uita si nu ajuta, tu nu ajuti si in vreme ce tipele alea doua se indeparteaza prezentul isi recapata stralucirea, adica in azi e iar ceva de ieri din cauza ca mananci popcorn fata in fata south park si vezi in azi ceva din ieri iar la un moment dat esti intrerupt de o tipa care o impinge pe alta-n carut la deal si-n vreme ce alea dispar tu te iluminezi si intelegi cum clipa de fata isi recapata stralucirea. aceeasi stralucire care era cand mancai popcorn fata in fata cu south park si in azi era ceva de ieri dar... ai fost intrerupt de faptul ca o tipa o impingea pe alta-n carut si ti s-a parut ciudat ca nimeni nu ajuta (nici tu n-ai ajutat) iar in vreme ce alea se indepartau tu reuseai sa te bucuri iar de viata, ca un forest gump care aude 'run forest run' si devine astfel vedeta internationala.

pare seaca, lipsita de flaga. mie genul asta de scris imi evoca numai oameni tristi, depresivi, care nu vad mai mult de atat din cauza de lene. pare scrisul lui insusi oblomov, cel care nici pana la jumatea cartii nu se ridica din pat macar. iar faptul asta nu te face interesant ci teribil de previzibil. aruncam 2-3 chestii cotidiene, bagam ceva sentimental si gata, a iesit. in timp, pare ca scrisul tau nu a mai acumulat nimic, ca nu mai asimilezi nimic si ca la tine procesul de scriere, a devenit similar cu procesul in care cineva izbeste cu barosul intr-un bolovan (acelasi bolovan de cativa ani) sperand sa gaseasca mereu si mereu aur (acelasi aur). pare c-ai ajuns la un fel de autosuficienta.

probabil ca asta este meritul celor care la un moment dat te-au incurajat sa scrii intr-o anumita maniera (din cauza ca rezona cu felul in care scriau ei). e pacat ca ai ramas la stadiul de scriere ce se potriveste viziunii unora care isi dau premii intre ei, isi pun la avataruri poze cu copertile propriilor volume, si-n lenea sociala in care se afla viseaza si chiar cred ca ei aduc ceva bun in literatura. in general hose, cand esti acceptat primit sau invitat in cluburi sau grupulete iti asumi doua riscuri. acela de a face mereu lucrurile la fel pentru a-ti asigura feedbackul pozitiv al acelor oameni din grup (inconstient) sau acela de a pierde feedbackul pozitiv din partea celorlalti din afara grupului, din cauza ca tu ramai in exclusivitate dedicat stilului grupului respectiv. tu scrii ca un om care nu mai este liber, zau. pare ca ai fi mereu in spatele unor gratii (aceleasi gratii) si observi de acolo mereu aceleasi lucruri, nimic mai mult.

"in timp, pare ca scrisul tau nu a mai acumulat nimic, ca nu mai asimilezi nimic si ca la tine procesul de scriere, a devenit similar cu procesul in care cineva izbeste cu barosul intr-un bolovan (acelasi bolovan de cativa ani) sperand sa gaseasca mereu si mereu aur (acelasi aur). pare c-ai ajuns la un fel de autosuficienta"

cata dreptate ai in bucata asta. eu totusi o sa mai fac cateva incercari de poezie. evident nu pot promite nu stiu ce miracole. lipsa asta de asimilare ma dispera si pe mine. un volumas in keia (vezi textul mi se facuse frica parka nu stiu cum) s-ar putea sa iasa la primavara nici de acela nu-s deja sigur. ala cel putin is convins ca nu-i pe skema descifrata de tine mai sus, in commul tau. anyway, mai astept un 5 anisori sa vad daca mai dau ceva din mine. daca nu, in gazetarie, radio, tv - e nevoie de muncitori :)

by the way - textul asta e de la o posta dupa reteta. o varianta lenesa si comoda a scrisului. n-as risca sa vorbesc despre scriitura mea de moment bazandu-ma pe asa un textulet usurel. (cand am momente mari de cateva luni fara sa scriu poezie, imi ies flecushtetze din astea si le bag dupa inertie pe net)

in alta ordine de idei multumesc pentru un comentariu revigorator, sincer apreciez, si imi pare rau ca am dezamagit oameni.