Poezie
celebrul poem despre ploaie publicat undeva în new york
2 min lectură·
Mediu
Pașii mă duceau singuri spre locul unde făcusem
focul și unde băusem colosal cu o zi înainte
Nu vroiam să revăd locul faptei
de parcă exact acolo scormonisem un cuțit în burta cuiva
de fapt mergeam să-mi caut telefonul mobil
Speram să-l găsesc neatins și pus cu acuratețe pe un șervețel
un telefon mobil care mă așteaptă numai și numai pe mine
iar dacă ar fi venit altcineva în locul meu să-l ia
el n-ar fi fost acolo decât doar pentru mine
Așa se împotmoleau gândurile în mintea tulbure
de fapt așa se și întâmplase Telefonul a stat cuminte
și avea răbdare cu duiumul să-l recuperez
puteam să vin după el și peste o săptămână
sau cu o zi înainte de să mor Tot acolo avea să fie
Îl țineam în mînă și îmi imaginam prin ce grozăvii
a trecut această bucată de plastic timp de o întreagă
noapte și mai mult de jumătate de zi
I-am promis să nu-l mai uit nicăieri niciodată
drumul înapoi spre casă era mult mult mai plăcut
Pașii mi s-au calmat și deja eu eram acela care-i mișcam
și din când în când le vorbeam și lor
Bucății de plastic și pașilor le vorbeam
la un colț al drumului am fost martorul unei despărțiri urîte
băiatul s-a întors și aprinzându-și o țigară s-a pierdut în mulțime
cît de mult m-a durut acest lucru deoarece tocmai intenționam
să-i cer o țigară iar el ca un soldat adevărat S-a îndreptat spre moarte
ce-a urmat în continuare e simplu de intuit
Fata s-a rezemat de umbrela înfiptă cu durere în asfalt
și neclintită ca un zid lăsa lacrimile să curgă singure
din ochii ei mari și perfect rotunzi
Prin intermediul unei științe cerești sau cu ajutorul
unei cunoașteri a cărei sursă nu o știu
fata era la curent deja că picăturile de ploaie care începură
să cadă de sus nu sunt altceva decât restul lacrimilor ei amărui
care îi vin în ajutor
și eu am readus telefonul acasă deși credeam că
nu îl voi mai găsi credeam cu alte cuvinte că
am mai băut un telefon
045.219
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- hose pablo
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 349
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 38
- Actualizat
Cum sa citezi
hose pablo. “celebrul poem despre ploaie publicat undeva în new york .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/hose-pablo/poezie/13979137/celebrul-poem-despre-ploaie-publicat-undeva-in-new-yorkComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EȘEȘEcaterina Ștefan✓cred că n-ar fi fost la fel de interesant dacă nu era și despărțirea aceea pe care ai melancolizat-o atâta cu epitete și dacă nu-i puneai fundițe astrale științei. aici mi-a plăcut. o poveste cuminte a unui telefon care-și știe stăpânul, chiar dacă stăpânul bea și uită, apoi bea și găsește.
0
LAhose, e pacat sa strici cea mai frumoasa metafora
din poem
picăturile de ploaie care începu
să cadă de sus
acel incepu e din alt film, din alt timp, poate începură suna cum trebuie. in rest pot spune ca da, un text care emana multa emotie si aduce cu sine si o stare, asa-i cand ploua parca-ti vine sa bei.
din poem
picăturile de ploaie care începu
să cadă de sus
acel incepu e din alt film, din alt timp, poate începură suna cum trebuie. in rest pot spune ca da, un text care emana multa emotie si aduce cu sine si o stare, asa-i cand ploua parca-ti vine sa bei.
0
HPda ecaterina, mă tem că forma asta n-ar rezista fără dulcegăria cu despărțirea. deși cam dulceagă dar traită intens. insă și un minimalism degradant sau o odă telefonului mobil ar fi interesantuță. trebe de încercat
da leonard, scuze. și mulțam de atenționare. partea veselă era că era a ploaie și era o atmosferă compatibilă cu o căldare de bere însă mie nu îmi ardea a beție căci abia ieșisem din ea, din beție.
da leonard, scuze. și mulțam de atenționare. partea veselă era că era a ploaie și era o atmosferă compatibilă cu o căldare de bere însă mie nu îmi ardea a beție căci abia ieșisem din ea, din beție.
0
VM\"pașii mă duceau singuri\" (cum ar veni, de capul lor?), \"de parcă exact\" (sau aprox, sau precis), \"scormonisem un cuțit\" (se scormonește in ceva sau cu ceva, un cuțit nu poate fi scormonit; în cel mai rău caz, formularea este atât de arhaică, încât devine hilară); \"decât doar\" (pleonasm), \"așa se împotmoleau gândurile în mintea tulbure\" (formulare nefericită în întregime, verbul, ca verbul, dar unde s-ar putea \"împotmoli\" gândurile, în picior?), iar \"de fapt\", iar \"așa\", \"a stat cuminte și avea răbdare cu duiumul\" (mai hilară decât precedenta), \"cu o zi înainte de să mor\" (sau cu o zi după de să trăiești), \"îl țineam în mână\" (Rambo l-ar fi ținut între dinți...), \"a urmat în continuare\" (pleonasm), \"lăsa lacrimile să curgă singure\" (iar \"singure\"? și ce altceva le-ar fi putut face, să le dea brânci?), \"fata era la curent... că\" (a fi la curent \"cu ceva\", nu \"că ceva\").
îmi place să cred că infantilismul acestor formulări este cauzat de o încercare nefericită de a stiliza exagerat de personal un anume tip de inocență; sau poate că ai scris la mișto, așa, de dragul de a vedea \"cine pune botul\".
0