umilirea animalelor. val chimic

BIÓNICÃ s.f. Ramură a ciberneticii care își propune să introducă principiile de funcționare a sistemelor vii (în special ale creierului) în electronică. [< fr. bionique].



până una alta vreu să vă spun că dacă andrei doboș nu avuse așteptări de la debutul valentinei chirița, apoi eu din contra, avusem. umilirea animalelor este volumul de debut în poezie semnat de val chimic [valentina chiriță] și care a apărut în 2010 la tânăra editură românească casa de pariuri literare. da, așa e, pentru unii casa de pariuri literare[cdpl] poate suna strange așa… dar stați să vedeți aricelul-emblemă și u will love it.

nu prea am auzit eu de cdpl prin chișinău, pentru că vă dați seama, unei edituri tinere din bucurești i-ar lua ceva timp pentru a ajunge tocmai în chișinău. dar asta nu este o scuză. în ziua de astăzi sistemul de vânzări online funcționează bine-mersi, dorință și bani să fie…
am împrumutat cartea de la țvetov și iata-mă-s cu impresii.

e unul din volumele pe care le așteptam încă din 2008. prima parte a lui, a volumului adică, intitulată zile cu femeia chimică, m-a vrăjit cumva într-un mod hiponotizant și cuceritor, flirtând cu mine prin intermediul limbajului unitar și formelor sale diverse. și când spun formă am în vedere reușite tehnice care încep de la aranjarea în pagină și se termină la tăierea de vers, căreia, val chimic îi acordă o mare atenție. și foarte bine face. îmi place să cred că ceea ce-a făcut autoarea volumului e să contrabalanseze două stări, două atmosfere, separându-le în părți distincte la nivel conceptual. prima parte, după cum spuneam, e partea neoanelor, a reacțiilor chimice, a mașinăriilor, a electrozilor și nu în ultimul rând a motorașelor atât de simpatice mie. e mai curând o atitudine și corelație față de lucrurile enumerate anterior.
zile cu femeia chimică te învață lucruri pe care nu ai de unde să le știi, prea uman fiind. pe coperta a patra citim nici gât nici membre nimic/ o inimă artificială/ mă va iubi la nesfârșit.[copiez z HCL, pag 37]. poți simți în întregime, prin acest fragment de text, feelingul primei părți.
între paginile 7 și 40 am parcurs poezie care se evidențiază prin anumite zvâcniri și adesea te prind nepregătit, percutându-te cu fragmente de genul: [am băgat care mi/au plăcut cel mai mult]:

deschid fereastra și fac parte din lume/ de-abia am ieșit de sub duș cu corpul intact/ și de data asta/motorașul a transformat spaima în spaime mai mici [originea pag 14]

într-o operație estetică masivă / la o scanare completă / moartea se contemplă [scanare completă. pag 31]

am tăiat cadavrul / am desprins firele albe / nimic nu s-a scurs / mi-am scuturat picioarele / în camera cu holograma / m-am antrenat [s-a produs o schimbare. pag 39]

momente regizorale mișto:
…o monedă strecurată în automat a făcut totul vizibil…
…pașii accelerează pe holuri… asta din urmă mă facuse să pun cartea de-o parte pentru câteva clipe. nu puteam să trec peste afurisiții aia de pași care accelerează așa, prea real.

umilirea animalelor figurează ca titlu al părții secunde din volumul umilirea animalelor. vine peste tine ca un duș, dacă tot surprindem adesea personajul amintind de dușuri, revigorator. sunt niște sarcini. ele te pun în postura de a simți prezența, deja mai activă, a povestioarelor, care intră neîntârziat în contrast, zic eu, cu prima parte. sarcina care îmi plăcuse cel mai mult e onoarea [pag 51/52]. menționez:

zice: am bătut așa de tare ouăle/ după tot tămbălăul ăla de azi/ că parcă îmi vedeam mâna cum se transforma în mixer.

fuck.

după aia, bogdan perdivară excelează în în loc de postfață și ne oferă o incursiune în viața unui teddy bear robotizat devorat într-un final. o atmosferă la care nu ai pur și simplu loc de empatie. o învățătură nouă pentru cititorul de poezie. s-ar putea ca după lectura acestui volum să zici gen personajul/autorul pleacă prea departe, că se teleportează far,far in the future sau alte căcaturi. nu. el e aici, în vremea ta. îți oferă un nou raport cu mediul înconjurător. te enervează. cuantifică o esență a motorașului. s-a săturat, pe alocuri, de futaiul rău dintre oameni.

aveți perfectă dreptate: aceasta nu este o cronică de carte. who fucking cares? ceea ce vreau să spun e că poezia contează mai mult decât reacțiile față de ea. privește în colțul încăperii în care stai. e o priză acolo. s-ar putea să vezi poezia ieșind din ea.

menționăm și faptul că umilirea animalelor a fost nominalizat la premiul eminescu secțiunea omnia prima. în momentul de față este nominalizat și la premiile observatorului cultural sector debut. gala de premiere va avea loc pe 28 martie la bucurești. aș vrea ca o mână să țină în ea cartea valentinei chiriță ca s-o mai citesc odată, iar a doua mână să se facă pumn, pe care îl voi ține strâns pentru ca volumul să ia și un premiu de data asta. chiar dacă premiile contează mai puțin, ele dau vizibilitate totuși.