Dacian Constantin

pentru mine dragoste e când pleci la serviciu, lași tricoul de casă pe scaun, întins frumos, eu mă foiesc, întreprind diverse și când mi se face dor, iau tricoul, îl întind pe toată fața și miros.

de cât timp ne știm noi, eugen? îmi place de tine încerc să fiu liniștită nu trebuie să se termine așa berea ta la mine în frigider tricoul tău la mine pe scaun pot să mă urc pe tine un pic o

mai târziu am intrat alergând în apă și el după mine m-a scuturat de umeri mi-a dat o pereche de palme carnea mea ca de melc și apa care face semne strâmbe în jurul nostru nu pot să mă culc cu

am îmbrăcat rochia de mireasă tenișii cu steluțe argintii stau pe pervaz cu un picior în afară celălalt pe pervaz înăuntru am două sticle de gin o să mă arunc în gol așa cum ți-am promis mi-ai

o să-mi crape capul și o să fac mizerie pungile zboară prin aer și numai noaptea inimile se scurg pe ferestre când plec iau toți oamenii în mine o să-mi crape capul dumnezeule mic tot ce spui îmi

am descoperit în seara asta o inimioară pe umăr înspre axilă ușor pământie am mângâiat inimioara să văd dacă se șterge am dat cu buretele peste ea să văd dacă se ia nicio rană nu e vorba de

*acolade* dimineață de n-ai fi când ochii tăi sunt gri mi se lipește limba de cer și cerul e o înghețată eu nu eram așa în urma ta dragoste în fața ta dragoste vara trece lângă liniile de

când crezi că suntem atât de aproape încât nu mai poți să întinzi o mână între noi eu mă aplec să-ți leg șireturile să-ți închei cataramele și ești atât de mare atunci ești atât de puternic

ai așezat acest ______________ doamne _________ acest imens ( :::::: ) ____ (()) ________ halo _______ în jurul tău care nu este decât O MINCIUNÃ _____ știi nu contează //////______//////

:deși dimineață nu am vrut altceva decât :să fiu și eu luminoasă :să arăt naibii ca o femeie :și nu ca un copil pierdut de mama lui

nu foarte mici dar nici foarte mari ca acum aveam o casetă pe care eu am primit-o muzica se auzea prost destul de prost și ascultam melodia asta eu și cu bro care era încă și mai mic decât

aș vrea să pot să omor toți oamenii pe care-i iubesc cum venele mele se continuă în ei cum îmi fură ei spuma cum limbile lor îmi curăță ochii și fiecare dimineață îmi bușește lumina de

sau faci liniște în os și funcționează fără probleme alături de superconductoarele calde cu mișcări ample întoarcem mâinile dinspre spate spre piept sincron ca și cum n-ar fi ale noastre

n-o să scriu ce nu s-a scris dar în camera mea o să fac curățenie și lumină puține femei sunt ca mine puține femei știu ce știu eu viața nu mai contează când știi ce știu eu și n-o să

acum mi-am învățat corpul să trăiască în gura altui om și eram moartă căzută din cer foamea le înfrumuseța chipurile foamea netedă și surdă ca o bucată de staniol mama n-ar fi văzut