Dacian Constantin

am descoperit în seara asta o inimioară pe umăr înspre axilă ușor pământie am mângâiat inimioara să văd dacă se șterge am dat cu buretele peste ea să văd dacă se ia nicio rană nu e vorba de

aș vrea să pot să omor toți oamenii pe care-i iubesc cum venele mele se continuă în ei cum îmi fură ei spuma cum limbile lor îmi curăță ochii și fiecare dimineață îmi bușește lumina de

să te întinzi în pat să ieși cu el pe fereastră plutind deasupra parcului să te oprești la semafor și să continui regulamentar realitatea să răsfoiești în carrefour o carte care se cheamă

în ciuda tuturor faptelor de până la mine l-am iubit disperată iarna aceea învățase să lase urme și când nu era pentru andrei fericirea era un carusel cu mine cocoțată pe-o idee cu mine mereu alta

elicea s-a poticnit surd în alge lipesc ochiul de ochiul irizat al volburei decompresie pulsândă înghesuind liniștea între culori mișcătoare și bale deasupra neoanele pâlpâie într-o spinare

iubitul meu vrea de la mine ceva ce să fie numai al lui ceva ce să nu fie împărțit între el și lumină între el și oră între el și apă între el și oho mai ales între el și el ca-n basme iubitul

bărbatul-A dătătorul din aripi stă în mine cu chirie îmi remaiază dresurile drept răsplată îl las să-mi frământe sânii de pe dinăuntru cu mâna lui ucid cu mâna lui adaug încă un disc metalic pe

elicea s-a poticnit în alge surd lipesc ochiul de ochiul irizat al volburei decompresie pulsândă înghesuind liniștea între culori mișcătoare și bale neoanele pâlpâie într-o spinare ce-mi arată

cele mai importante zece evenimente din viața mea sunt prinse de degetele mele cu o pieliță străvezie unindu-le între ele am înotătoare de elită printre mine înfig bulbi de tine creierului meu i-au

ridică fruntea încă un bărbat învins nu e o noutate eu o să fac primul pas vom ieși din tranșee cât ai zice Nu cred Mi-e teamă Nu cred să nu cobești pe câmp vor răsări năluci la fiecare

dacă ar fi să mă iau după urletul din interiorul trupului... doamne, nu începe așa povestea copilului tău domesticește-ți murgii adu baloane clipocește o clipă a sete în chiuvetă spală podelele dar

am mințit de fapt, sunt îndrăgostită de john a trecut aseară pe-aici și ne-am iubit bezmeticind lumina atârnau zdrențele ploii la fereastră iar noi ne furnicam poftele în răni am ronțăit toate

A venit la mine și mi s-a plâns că nu îl lași să se joace cu tălpile în Dunăre, că Dunărea nu e a lui, că e a altuia. Femeie, bagă-ți mințile în cap că iar te bag în apa aia rece ca gheața și o să

Copila de atunci se făcu femeie sub pleoapa ta zdrențuită de alcool și sub povara pereților pe care i-a strâns, chinuit, ghemuit, în sine, odată cu tine, odată cu deraierea aceea a ta, marfare pline

în timp ce te îneci în somn hăul se gândește la tine își pune mâna pe o sprânceană și te cască memoriei încă n-am aflat dacă noi străinii ne-ntâlnim uneori în oglinda retrovizoare sau în linia

-------- Despre tinerețe și curaj melcul acesta n-are casă, nici noroc: doar se grăbește. --------- Lângă pervaz suliță în cer străjerii zilei beau gri furia ploii --------- Moda

a adormit timpul în cizme pășesc cu grijă să nu trezesc vreo scânteie să nu iau foc chiar acum în muțenia mimului mimul cel orfan de tată de litere cu simbrie codată biciuită secunda are gropi

din muțenie prima vocală te naște rotund alfabetul poate să se scrie începe cu tălpile vorbește-le ca unor copii cu mustăți de lapte pe obraji frânează când o iei razna drogurile se

mă vei dori îndepărtată să te mai chinui cu mister cu apă vie,apa plată cu lance și cu dor de fier mă vei dori născută-n tâmple să te alunec până-n jos cum mâinile-alunecă-n mâneci și

în timp ce te îneci în somn hăul se gândește la tine își pune mâna pe o sprânceană și te cască memoriei încă n-am aflat dacă noi străinii ne-ntâlnim uneori în oglinda retrovizoare în linia