Dacian Constantin

Răzvan Duncan, nu știu unde sesizezi tu cotidian imediat aici. Poate nu-mi dau io seama.

Ioana Matei, sentimentul fraternității?! uel, uat can ai sei?

Tamara Zub, pentru mine \"descătușate\" e important pentru că am vrut să fie FORȚÃ.

Mihai Robea, redată și construită, în același timp. Interesant io ce zic și tu la ce te gânești. :)

Exact cum ai spus tu (\"daca ti-ai pierdut umerii inseamna ca nu mai trebuie sa cari vreo povara de acum inainte?\") spunea și jivina mea aseară, dar m-am prefăcut că nu e adevărat, ca să nu creadă că pot fi înțeleasă, așa, oricum.

Ție însă îți spun că da, este cum ai văzut, și mă cam oftic că ai dat sensul ăsta - de mine dorit - scrierii. :) Dar mă și bucur. (e însă și un soi de pierdere de sine, recunoașterea unui handicap aici. lucruri pe care nu știu să le exprim pentru că eu chiar nu pot să vorbesc despre textele mele)

\"bis la aripi\" și la pace, Ionuț.

prietenesc,
li

Acum, Claudine, la primul cenaclu agonia, Ela Luca m-a învățat că acest \"ca un cuvânt căzut\" are prea mulți c-uri la început de cuvânt! Eu nu zic însă nimic acum despre asta.

Doar că imaginea porumbelului călător și a mesajului se leagă întru tăcere, ceea ce este extrem de extrem de de de trist.

Ceea ce iar nu vreau să aud pentru că,
nu-i așa?
LA MULȚI ANI,CLAUDINE!

cu brățișel poetic și prietensc și pătimaș (să moară dușmanii de ciudă),
li

Punct urmărit, punct țintit. :)
E important și subtitlul, evident.

Ți-am lăsat semn pentru ca să știi că am văzut mesajul tău mai târziu și ca să îți mulțumesc că ai tocit tastatură/amprentă/nerv/iris, scriindu-mi :)

li

Bobah,

Eu mereu am scris ce simt - ca fiecare, cred. Recunosc că în ultima vreme (ceea ce înseamnă că mâine poate să îmi treacă) mă interesează să scriu ce simt CEILALȚI. Adică să găsesc un numitor comun al simțirii. De ce mă interesează să fac asta?! Pentru că acum cred că e momentul să mă dedic cumva cititorului, nepierzându-mă pe mine. E enorm de greu. Sper că am exprimat bine. Mulțumesc pentru semn(al). Știi că mă impulsionează mereu, indiferent cine l-ar scrie sau cum l-ar scrie.

Senin.

li

am văzut că ești nostalgic, oldies but goldies, am vrut să îți las semn, dar văzui că-i personală, și, deh... am respectat venirea toamnei peste corazon de Balanță romanticoasă:) așadar, nu de struguri e vorba aici, ci despre SCARA SPRE TINE ÎNSUȚI care nu ar trebui, oh, nu, nu ar trebui să ducă în podul altcuiva.

Adică, în traducere, Mihai, înainte de toate ai nevoie de tine însuți.
De strugurii tăi, dacă vrei.
Dacă nu reușești asta, adios!

Dar nu îți mai explic eu ție din astea, că tu ești nostalgicos acum și mândru că ai valizele pline!

Dar încotro, ha?!

armonica se referă la acordeonul acela mai micuț sau la vreo armonie pe care trebuie s-o găsesc eu în acest text?

trag spații peste întuneric mai banal decât zborul
ATENȚIE
mai banal decât zborul
mai banal decât zborul
de care ne ținem sprijinind zăpada

nu încerca să mă convingi că astea nu-s versuri de umplutură că nu pot să cred.

pur și simplu, nu reușesc să conturez nici idee, nici imagine, nici stare, nimic.
zero absolut.

doamne, cât de vorbăreață poți fi.

și, deci, cât de obositoare.

să încercăm altfel: taie verbele abstracte,lasă-le pe cele care imprimă cititorului ACȚIUNE sau STARE, lasă mărturisirile și dulcegăriile și vezi ce iese. lasă adjectivele să fie adjective (\"recele\") ca să nu suni a nichita stănescu. nu ne distruge imaginația (\"o vidră în nuanțe roz\"), dormi liniștită și află că nu visezi în culori și ABIA APOI.

și lasă sinonimele astea pseudo sau enumerații, ce-or fi, că înțelegem din prima (\"în fiecare cîștig decizie corectă om greșeală pierdere\").

multe, prea multe cuvinte, din păcate, inutile.

când un poem are viață, îl simte și mama. care n-are nicio legătură cu poezia și care nu are cine știe ce lecturi de gen la activ. și e minunat ca o poezie să ajungă la oricine. și ajunge la oricine, tocmai dacă vine dinspre oricine - înțelegând prin asta, VIAȚÃ.

este aiurea să scriem numai pentru cei care ne pot înțelege metaforele.

în fond, poezia trebuie să fie un soi de catalizator universal și să se adapteze și ea vremurilor prezente, ca să zic așa. poate ar trebui să vorbim pe mail:)

iartă-mă. :)

Să fim exacți, Dmitri:

1. #clocotește periodic o poftă
de zgârciurile tale molicioase
și de apa ta# - pofta este cu articol nehotărât pentru că este o poftă oarecare, pe când zgârciurile - au semnătură. nu văd de ce ar suna ca la clasele primare, e destul de coerent în limba română.

2. \"lovesc în mine așa cum
o limbă de clopot lovește tăcerea\" - ai spus că e o comparație nefericită pentru că un termen e autoreferențial și altul nu. crede-mă, că acest motiv nu mă poate convinge că este o comparație nefericită. dacă nu ai văzut cum un clopot lovește tăcerea, nu ai cum să înțelegi cum îmi trag eu mie pumni. :)

3. #și-mi zic că# / da, se poate renunța la CÃ, am ales să fie cu, tocmai pentru a ușura discursul, pentru cursivitate. dar nu țin musai la el.

4. #să fiu veselă și necesară ca o ceapă# nu e un banc, este o ironie. și un mic-mare adevăr. într/un context pe care, cel puțin la observația asta, îmi pare că nu ai vrut să îl înțelegi.

5. și deșertul și setea ca o promisiune / cred că ai observat că există un spațiu acolo, tocmai pentru demarcare. deșertul ca o promisiune, evident, și abuzez de confuzii, da, pentru că ele eliberează într/un fel cititorul. el devine liber să creeze în jurul lor. ce vrea. :) așa e și cu #isteț#.

Ți-am răspuns așa, punctual, pentru că observațiile tale sunt pertinente și exprimă o opinie clară pentru care îți mulțumesc.

Pentru mine poemul va rămâne mult mai mult. În timp.
Dar vorbim noi săptămâna viitoare despre asta.

li

Tudor,

M-a atras mai mult subtitlul, există o piesă a britanicilor Keane (pe care eu îi îndrăgesc tare mult), o piesă cu titlul acesta. Pornind de la ea, am scris și eu mai demult ceva, poate ești curios să vezi încercarea:http://www.poezie.ro/index.php/personals/124013/index.html , mai ales dacă știi melodia :)

Îmi este deosebită poezia aceasta ta, cu un final pe care îl rețin, pentru simplitate și adânc. Ție nu ți-am zis, e vremea să știi: eu nu știu să comentez poezii, dar îmi place să anunț autorii cu ce anume rezonez.
Poemul e mai mult decât o invitație la ieșirea din timp și din spațiu.
Este o evadare asumată și vie.

(vezi typo la antepenultimul vers :\"poezia astA\")

prietenesc,

Aștept sucul :)

Dacă o încadrai la VIZUALÃ era mult mai interesant interesant! Ți-aș fi văzut nasul pentru că cele mai multe răspunsuri la căutare, tot la el duc :)

prietenesc,
li

Ioan,

M-am făcut că nu pricep, dar nu zicem \"Miroase a tine, miroase a iarnă?\" :) De aici \"a\"-ul ăsta al meu bolnav. Nu știu cum e acum. :) Ioan, mulțumesc.

Daniel,

Știi tu... foamea, patima, pofta ... :)
Bucuroasă că vii. Țin cont de ce mi-ai sugerat.

li

dar nu, niciodată din copaci, așa că, victor, studiază și învață.

\"cu dinții a mușcat ea din copaci\" - întărește această idee. cu dinții și nu cu altceva, cum ai putea tu crede.

mai mult decât atât, cu genunchii a fugit, adică îngenuncheată, adică poate că nici nu s-a mișcat din loc, dar inima i-a luat-o înainte.

după care, cu toți dinții, adică nu mai încape dubiu, CU TOȚI, s-a aruncat pe străzi, iar asta trebuie să fie o metaforă \"sinucidală\" căci altfel nu o pot percepe.

despre cum sunt \"bătăile vântului\" știm din propoziția simplă \"bate vântul\" sau \"vântul bate\", după preferințe.

nu pot să înțeleg nimic din ultima strofă pentru că nu știu cum răsar străzile și cum se opresc ele cu fața la vânt.

o năucire totală acest text.

ceea ce înțeleg însă, făcând legătura dintre titlu (RANÃ) și prezența abundentă de dinți este, conform cunoștințelor mele, că una dintre cele mai des întâlnite propoziții în dragoste - căci de dragoste e vorba - este:

\"Nu cu dinții! NU CU DINȚII!\"

Mărturisesc că pe marginile fântânilor, setea se desface, între est și vest, în meridiane de așteptare. Tot acolo și prăpastiile, tot acolo și pateticele retușuri.
Fereastra a învins culcușul somnului, fără spade, fără lupte (abandon dorit), drept pentru care găsesc putere, târziu în noapte să-ți mulțumesc, Anana, pentru înscrisuri. Ți-aș spune \"Nuța\" ! :)
Să mai vii.

Alina

cele cinci după cum le văd io/dacă interesează pe cineva cum văd io:

1. RE-BRAND-UIRE - prin asta înțeleg inclusiv interfață, design, culoare/culori, păstrând elementele de bază care au devenit familiare utilizatorilor. prin asta mai înțeleg promovare site în cadrul altor activități de gen (bloguri, festivaluri, cenacluri etc.)

2. ELIMINARE SISTEM STELUȚE - sistemul de steluțe creează și încurajează frustrările și complexele. dă naștere la dispute imbecile. nu are juriu îndeajuns de competent încât să le facă să și lumineze. distorsionează. nu aduc niciun merit literaturii, creației, în general. eliminarea sistemului de steluțe ar duce la îndepărtarea elementelor care suferă și au nevoie de auto-confirmări și, în același timp, la conturarea unei activități al cărei singur sens ar fi colaborarea de tip atelier artistic. cum s-a vrut, de altfel, nu?! notă: articolele interesante sunt, oricum, evidențiate altfel. sau pot fi evidențiate altfel.

3. CENACLU.


4. la nivel personal: mult mai multă lectură și mai puțin striptiz pseudo-poetic.


5. mai multă seriozitate și mai multă cruzime din partea editorilor atunci când întâlnesc ... știu ei ce întâlnesc. mult mai multă seriozitate și mai multă atenție în alegerea editorilor. criteriile de selecție le decide cine le poate decide. cel care decide semnează și soarta acestui proiect.

cam simplu, nu?!

destul de concret, Radu?

1. TREBUIE SÃ GÃSIM ÎNTOTDEAUNA TIMP PENTRU ÎNÃLȚAT ZMEE.

2. sugerez schimbarea titlului. știi tu.

ah, și al treilea: dă-i sibiului un mare pup din partea mea. culmea! io știu că acolo e mereu timp pentru înălțat zmee. de ce nu scrii despre sibiu?

Alina, am boala introducerilor aiuristice și a sfârșiturilor seci :). Nu, nu e neapărat personală, e o aberație de-a mea, prin care speram să dau EMOȚIEI - imagine! Ceea ce e o îndrăzneală naivă. Iresponsabilă, chiar.

Mircea, nu forțez lucrurile, așa îmi aleargă ele prin minte, zău. Dar da, e foarte clar că acea construcție e banală. Cred că mi-ai mai dat o sugestie pe undeva și îmi amintesc că mi-a folosit. \"O arhitectură mai concentrată\" e, într-adevăr, ceea ce îmi trebuie uneori. Eu revărs totul așa, necontrolat, de parcă... iată... pe cineva chiar ar interesa de nicovalele mele din stomac, de omuleții din gât sau de vedeniile de la fereastră. :) Mulțumesc, Mircea, insist să revii când vei simți că e cazul. Îmi folosește.

prietenesc,
li

Petrică ȚuȚea, stângist si colaborator al lui PPandrea, până la plecarea în Germania, revine în țară și este întrebat de Nae Ionescu :\"Tot de stânga, domnule ȚuȚea, tot de stânga?\", Țuțea răspunde, \"Nu, domnule profesor, am evoluat!\" .
Atunci urmează antologica :\"Omul se dumirește, domnule ȚuȚea, nu evoluează !\" a Profesorului.
Mulțumesc, Corneliu ! Mă încă dumiresc ! 5 7 5 și o posibilă revenire ! Obligatoriu gingașă !

Ioana, cu toate acestea, tot nu ai trecut să vezi conserva aia. :) Ți-o dedicasem, mă!:) Apropos de faptul că nu ai vrea să mă calci pe bombeu în tramvai, culmea e că... același lucru îl cred eu despre tine! Drept pentru care am surâs. Altă culme ar fi că suntem, oricum, două delicate! :)

Daniela, îmi amintesc de mânecă și de subtitlu, cum ai zis, acum, de curând, la alt text. Întrebarea era pentru mine, da. Mulțumesc pentru zâmbet.

Claudiu, sunt întru totul de acord cu interpretarea ta. Eu nu puteam să o spun astfel :) Mulțumesc.

Corneliu, pentru că tot spunea (cu destulă dreptate) Poetrikă despre caracterul duplicitar al acestui text, Geministă fiind zic că da, mi se scoală și mă răscoală, așa cum ai spus. Doi în unul. Șampon și balsam.

Poetrikă, lumea e făcută din nuanțe. Știi bine.

prietenesc,
li