Toate navele au plecat din port

daca da, inseamna ca doar ce ti-am dedicat un poem ;))

nu-mi place finalul tau, aduce a catastrofa atomica si ploaie acida, ceva irespirabil. eu zic ca trebuie modificat, parerea mea
de altfel, textul tau e nice
f amical

\"Drumul meu e plin de spânzurători. Îmi probez gâtul în fiecare. Dar amân.\" și \"Peste câțiva ani sărutul acesta mi se va întoarce în ochi
cu forța cascadelor descătușate. Acum probez iubirea pe marginea patului.\"
Întotdeauna rămîne speranța că măcar una din nave se va întoarce.
Un poem al credinței în iubire.Reușit și proaspăt.

Alina,
am citit cu interes si cu placere. un poem in desfasurare, amplu, cu volute, pe valurile visului prezent. un picut cam fortat prin unele zone... porturi. succes!

cu prietenie,

Alberto, cred că m-am gândit la finalul ăsta o săptămână și mai bine, dar până la urmă am considerat că ăla e, exact așa simplu și \"incendiar\" cum îți pare ție. de fapt, chiar nu mă gândisem că pare atât de catastrofal și mă bucur că mi-ai spus părerea ta. apoi, m-am gândit că e bine să pară catastrofal. ca liniștea dinaintea furtunilor.

Laurențiu, nu știu dacă este un text al credinței în iubire, dar dacă ție așa ți-a rezonat, eu mă bucur.

Petruț, să trăiești cu numele! :) Poate primul vers să pară forțat pentru că am riscat o metaforă acolo. În rest, cu atenție m-am străduit să nu las urme de așa ceva. Mulțumesc pentru păreri.

\"Poate plouă și la noi. Și-n pustiul acesta. \"
Finalul este într-o notă optimistă.Eu chiar asta simt în poemul acesta în care uneori \"te poti speria de propria fericire\".

Alina Livia Lazăr, dincolo de aspectul prozos al poeziei semnalez și o incoerență/inconsecvență a discursului. Începi la persoana I-a, masculin, (de parcă ai fi \"femeia cu barbă\"), pentru ca, pe la jumătatea textului, cu versurile: \"Acum probez iubirea pe marginea patului./ Cu palmele mici, reci și ușoare.\" să revii la genul feminin. Imaginea capului, bălăngănindu-se, ținându-se direct de inimă, este dizgrațioasă. Cel mai mult mi-a plăcut versul: \"Am stat bine și m-am gândit.\" Foarte adânc și foarte poetic! Cu prețuire,

Dovada unei reușite a textului stă, într-un fel, și în măsura în care eliberarea de tropi nu duce la căderea în prozaism. Stările poetice și structurile poetice implicite pot părea, la o citire superficială, banale, dar totul se vede mai bine privind dinspre interior decorurile în care un spirit își trăiește și îndoielile, și credința în fericire, și spaimele...
Folosirea genului masculin pentru cel care vorbește în text ( nu, nu mai este eul poetic tradițional) poate însemna și o detașare de sine, sau o introspecție fină prin ochii alterității, dar, poate, și ipostazierea într-un personaj care se confruntă cu un destin ce-i aduce la tot pasul imaginea atârnării (spânzurării) de un sine interogat și negat prin fiecare apropiere de noumenal. Finalul eu l-am citit așa: \"Poate plouă și la noi. În pustiul acesta.\" Așa am vrut să percep intensitatea fluidului semantic, nu înseamnă că nu e bine cum s-a scris. Chiar dacă e altceva.

E unul dintre cele mai bune texte citite de mine în pagina Alinei Livia Lazăr și îndrăznesc să spun că își merită recomandarea. Felicitări!

sincer... nu-i de steluta.
Alina vrea sa se intreaca pe ea...
reuseste sa-si trezeasca monstrul adormit, asteptand ploaia...
doar atat, pe marginea patului e mai bine...
amical, D.

Dră Ciurtin, aș dori și eu niște argumente, pentru că la fel de sincer am fost și eu când am apreciat această poezie, dar am avut argumente și mai pot aduce, de este cazul. Să lăsăm inamicițiile, așa cum am făcut și eu nu de puține ori, încercând să fiu drept. Comentariul trebuie să se refere la text, nu la persoană. De fapt, somnul rațiunii e în perspectiva dvoastră.

ceea ce mă bucură, Diana Ciurtin, welcome back. trage-ți sufletul un pic. :)

George, și eu am văzut inițial finalul cum ai spus tu, însă am ales repetiția lui \"și\" pentru un soi de subliniere, înțelegi tu. mulțumesc pentru răbdare și analiză.

primele șase versuri le-am scris acum o lună și ceva, dintr-o dată, dacă se poate spune așa. apoi, peste o săptămână, am scris următoarele două și alte prostii. am tăiat prostiile (cât m-am priceput) și a mai trecut o săptămână sau ceva și am scris restul. :) mă bucur că ai descoperit primele șase versuri, deci. mulțumesc.

Sincer, am multe rezerve privind acordarea a două stelute acestei poezii.Mă rog,sunt puncte de vedere ale celor care au dreptul să acorde steluțe. Le respect dar aceasta nu înseamnă că trebuie să fiu și de acord cu ele. Este foarte mult expermentalism pe acest blog, ceea ce nu e rău, dar relativ puțină poezie adevărată.Desigur, după standardele și gusturile mele. Văd că sunt apreciate poemele descriptiviste ale cotidianului imediat. Din păcate ampreata personală doar de puține ori recrează la modul definitoriu o lume (lumea).Ce aștept? Vreau să fiu surprins. Vreau să fiu surprins și încântat. Vreau ca după citirea unei poezii să fiu obsedat de ea, de ideea din ea sau de ea însăși. Vreau să fiu \"urmărit\" întru admirație măcar de un vers a iei.Etc.etc.

Intradevar distinse domn Pasa, trebuia argumentat, dar, comul meu a fost doar explozia unei priviri nevinovate, a unei constatari la prima citire... sa-mi fie iertata interventia.
punctul meu de vedere dupa cum am spus era la prima citire.
acum citind si recitind poemul imi dau seama ca, cuvintele mele n-au fost intelese... dreptate are si Alina si Liviu Nanu.
merita!
adevarul e ca trebuie sa ma obisnuiesc...

un poem impresionant al zbuciumului lăuntric și frământărilor interioare ce conturează nimicul ca nonsens dătător de sens...folosirea genului masculin mă duce cu gândul la sentimentul de fraternitate ...un poem trăitor, încărcat de emoție, pare-se, gândit îndelung...

A proba gâtul și a proba iubirea. Paralelă foarte interesantă. Apoi m-a mirat prezența capului și a inimii, despre inimă și cap e greu de scris, pentru că s-a mai scris de mii de ori. Aici e altfel, aici capul atârnă și este exagerat de mare. Bun finalul cu ploaia, aduce răcoarea apelor din ceruri. Mă uit la \"cascade descătușate\" și nu știu dacă trebuie \"descătușate\", se putea fără, dar e voia autorului. Felicitări pentru poem, tama

o stare destul de bine redata(construita?), cata poezie este aici si ce se poarta vara asta nu e problema mea, am ramas la titlu fiindca mi-a amintit de toti cei care au trecut pe site-ul asta.

Răzvan Duncan, nu știu unde sesizezi tu cotidian imediat aici. Poate nu-mi dau io seama.

Ioana Matei, sentimentul fraternității?! uel, uat can ai sei?

Tamara Zub, pentru mine \"descătușate\" e important pentru că am vrut să fie FORȚÃ.

Mihai Robea, redată și construită, în același timp. Interesant io ce zic și tu la ce te gânești. :)

un cuvant al raspunsului tau pe care nu l-am inteles...poate chen in loc de \"can\"?...altfel dispare mesajul *intregului*...oricum, multumesc!...

Ioana, nu știu engleză, după cum vezi, te rog să mă ierți. :) CHEN, așa-i.
să știi că am meditat la sentimentul fraternității, nu am glumit.

mulțumesc și io.

eu am citit si m-am trezit si surprinsa si incantata. nu comentez numarul stelutelor, nu ma simt in masura, consider doar ca e un poem adevarat si merita recomandare. cat despre o asa-zisa trecere de la personajul masculin la un altul feminin, am recitit si nu am observat asa ceva. mai degraba ne-ar putea zbura gandul la relatia animus-anima, dar la incoerenta eu n-as zice. oricum, pt. mine palmele mici nu e musai sa fie mici la modul fizic, concret, ca alte referinte la prezenta unei femei n-am gasit. poate e discursul animus-ului tau, Alina; daca-mi permiti asemenea supozitii slab fondate. imaginea cu lipomii de sub pielea pamantului o s-o tin multa vreme minte. si cred ca simt destul de clar asteptarea, speranta, fiindca \"aman\" si fiindca \"poate ploua\"...

alina,
atata timp cat practic am vazut scriitura ta inseamna ca mi-a placut.
\"Drumul meu e plin de spânzurători. Îmi probez gâtul în fiecare. Dar amân.\"
\"Și capul îmi alunecă în față și în spate\"
o papusa dusa teleleu prin viata. nici papusarul nu e macar, s-o mai struneasca din cand in cand, s-o indrepte pe celalalt drum.
andrei t

cristina, afirmațiile pe marginea unui text nu pot fi considerate nefondate, dacă vin din partea unui om DESCHIS, care a încercat să găsească o cheie în el. într-adevăr, nu poate fi vorba de nicio trecere de la genul masculin la cel feminin, este genul de discurs asexuat. cel puțin așa l-am vrut eu și mă bucur că ai văzut și tu asta. îmi place cum ai privit.

andrei, dacă practic ai văzut ce se întâmplă este excelent. nu cred că e nevoie de un păpușar care să strunească vieți. nu asta a contat aici. mulțumesc.

Azi am timp, asa ca remarc la voi, remarc si la mine... ce usor ies unele cuvinte cu care te-ai obisnuit sa scrii si ce mici sunt... Mai sa zic ca \"io as fi scris...\" Cui ii pasa cum as fi scris io cand aici e de discutat ce ai scris tu?
Asa ca spun: am simtit pana la oximoronul curajului care mi-a placut teribil.

și ne place să ne vedem pe noi în celălalt
cu atât mai mult cu cât poezia e uneori sufletul

mulțumesc, Ștefania.

De la Sylvia Plath(poeta din secolul trecut, si eu apartin ca poet secolului XX) nu am citit o poezie mai expresiva si plina de forta ca a ta, cu multe versuri memorabile precum \'\'Peste câțiva ani sărutul acesta mi se va întoarce în ochi cu forța cascadelor descătușate\'\'...
Nici eu nu stiam nimic despre tine in urma cu cateva zile, ma bucur ca am avut sansa de a te descoperi pe acest site incredibil, o rampa de lansare pentru multi tineri talentati.

și să știți că uneori revin la \"zid și neutrino\" pentru o porție de poezie înțeleaptă, detașată, vie, de o sensibilitate și prospețime foarte atent calculate.

cu respect,

alina livia lazăr