ioana matei

încă un cer... încă o răstignire... în urmă distanțe... în mine înaltul... (http://ro.wikipedia.org/wiki/Coloana_Infinitului) It's ...OK!:)...

de Sărbători să vă hrăniți cu Taina... de Sărbători să vă atingă Cerul... de Sărbători să retrăiți Iubirea... de Sărbători să respirați Lumina...

când visul ierbii... mărginit... de mărginire...

un loc din care pleacă gândul...

femeia... o poartă ce poartă Lumina...

între noi cuvinte fără sens...

pe cotul din cot îl doare'-n cot...

în urma iubirii pasul umbrei... împovărat de cer...

pierdut din ochi...

și ce spectacol!... îmblânzitorul de șerpi fără șerpi... ("pentru cine bat clopotele, Mitică?"...)

și lacul visează adâncul în cer...

locul în care nu pot să tac...

ce-ai făcut din mine, iubite? pur și simplu acum mi se pare că port pe cap o cunună de spini...

da, cred în Iubirea Cuvânt!...o formă sublimată/esențializată a Iubirii...și nu știu nicio literă din prefăcutele cuvinte ce neagă Iubirea...mereu schimonosite de ură...

între mine și geam...

atinsul... fără gând... gândul despre gând?...

Google Profile?...

și mor în tine oameni...

fără inimă rugăciunea e doar forma unei idei...

cineva e poet...

un semn de carte...

tăcerea ta mă umple... tăcerea lor mă latră...

trop...trop... fluturi prin oglinzi...