Albert Cătănuș

Se ține în scara blocului meu E și normal, nu? Artiști cu barbă, sau fără Pictori, cântăreți, dansatori, scriitori Poeți, ooo, da, mulți poeți Oameni simpli, femei de la țară Sau

doar o femeie cu o privire, nimic altceva tăcere în care te poți îneca repet, doar o femeie cu o singură privire și atât în urma mea un șir de celule atât a rămas se alungesc, se alungesc până

când sunt în preajma ta mi se aprinde o lumină în ochi ca-n filmele alb-negru interbelice devin mai înalt barba îmi crește mai repede mâinile mi se îndoiesc la spate asemenea unei păpuși de

De câteva ori pe zi Prin mine trece un întreg regiment de artilerie O celulă străină care se hrănește independent Diferită de toate celelalte forme de viață Din habitaclul toracelui Uneori

Aha, deci metroul deschide ușile pe partea stângă Atunci îmi fug toate globulele roșii din ventriculul drept spre tine De la geam toate femeile din viața mea par doar simple drame Mai puțin tu

Te mulezi ca un răspuns ce-l așteptam de mult peste ochi Sunt încă în pat și încă îmi cresc picioare Aerul din jurul meu își modifică culoarea Peste mine zace un sac plin cu telecomenzi Pe

când inima mea se lovește în asfalt copacii se opresc o clipă strâmbând din nas la intrarea în scara oricărui bloc există expoziții cu pozele tuturor porumbeilor de pe acoperiș când inima

E ca în filmul ăla Când rămâne un singur soldat în picioare Singur în fața mitralierei Un papuaș în fața unui dumnezeu predicat cu sânge și furie Cine m-a pus pe mine să mă bat și eu? Acum

(Uneori îmi promit că trebuie să mă împing în tine Ca într-o prăpastie Pe fundul căruia zac alți muribunzi cu rotulele rupte) Mă ridic de pe scaun cu țigara între degete Desenând prim fum

Pe o bucată de pânză albă Încap două inimi Uneori și trei, dacă le împingi una în cealaltă ca pe niște batoane Glazurată de tot Important e să dai din cap ca și când ți-ar păsa că afară

Dragostea face Pământul să se învârtă Pe la prânz s-a oprit în dreptul ferestrei mele Era obosit și transpirat Și-a dat basca jos din cap și mi-a cerut un pahar Cu apă rece de la frigider. Nu

Ea își exersează dragostea la distanță Citind în limbajul braille asperitățile lui geloase Cântă se joacă din degete îi curg litere grave Neliniștite spre o cascadă de fericire spumoasă El

Uneori pământul uită să se mai oprească din învârtit Contrar așteptărilor, nu amețesc deloc Mă uit fix la voi Îmi scot un pix din buzunar și vă notez pe toți. Fiecare gest, fiecare înjurătură,